„Vrea să fiu călugăr (măicuţă)”
Mulţi dintre noi, cei care am ajuns să-L cunoaştem pe Dumnezeu am avut în gând să mergem la mănăstire să ne facem călugări (monahi) său măicuţe (monahii). E un lucru firesc, urmare a faptului că toţi am gustat din harul lui Dumnezeu şi pentru că ne-a plăcut aşa de mult, ne-am gândit că ar fi bine să mergem acolo unde putem primi şi mai mult har, departe de lume… la mănăstire.

Trebuie să spunem că Dumnezeu are un fel de a atrage oamenii la El foarte înţelept. Celor cărora abia încep să-l cunoască, care fac primii paşi în lumea Bisericii le dă mult har, le dă rugăciune curată, lacrimi în timpul rugăciunii, linişte în inimă, pace în timpul slujbelor, dispoziţie de a contempla lumea şi întreg universul, poftă de a citi cuvintele sfinţilor, Sfânta Scriptură si dorinţă de a afla cât mai multe lucruri duhovnicesti. La început Dumnezeu îi da în dar celui boboc în ale credinţei ceea ce îi da de obicei unui om cu o viaţă sfântă, unui om care se fereşte să păcătuiască, unui om care a trecut prin multe încercări. Acest dar oferit bobocului e ca o pregustare a vieţii ce urmează să o trăiască dacă va asculta poruncile lui Dumnezeu.
Relaţia lui Dumnezeu cu cel ce face primii paşi în ale credinţei e ca o lună de miere a doi tineri proaspăt căsătoriţi, o perioadă în care cei doi trebuie să se apropie din ce în ce mai mult pentru ca pe viitor să poată face faţă împreună greutăţilor.
După ce bobocul se deprinde oarecum cu viaţa creştinească, după ce îşi formează o conştiinţă curată atunci Dumnezeu începe să-şi ia acest har de la el, daca nu este lucrat. Bobocul simte acest lucru şi se tulbură, îşi dă seama că a păcătuit, si realizează că din cauza păcatelor lui, Dumnezeu nu-l mai cercetează. Uşor, uşor lacrimile la rugăciune dispar, rugăciunea curată şi netulburată devine o raritate, slujbele bisericii nu mai sunt aşa de frumoase cum păreau, dispare pofta aceea de a citi cărţi duhovniceşti în continuu, şi tot aşa. Ceva se întâmplă.
Duhul Sfânt, cel care oferea atâta dulceaţă sufletului începător în ale credinţei, se retrage încet încet pentru ca noul membru al Bisericii să conştientizeze rădăcinile păcatelor lui şi impulsurile sale spre rău. Din acest punct al vieţii Dumnezeu ne lasă de înţeles că pentru a dobândi din nou ceea ce am pierdut trebuie să contribuim şi noi cu ceva: cu voinţa. Trebuie să începem să vrem să nu mai păcătuim, trebuie să lăsăm păcatele, dar trebuie să-i şi cerem ajutorul.
Mi-aduc aminte cât de mult se tânguia Sfântul Siluan Athonitul când Duhul Sfânt pleca de la El. Răniţi de dulceţa harului boboceii vor începe adevărata viaţă creştină, cea despre care spune Mântuitorul: „În lume necazuri veţi avea”. De aici încolo începe lupta duhovnicească cu diavolii şi cu poftele din noi.
Cei care se află în această „lună de miere a harului” şi le vine gândul să meargă la mănăstire să se călugărească ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte de a face acest lucru, pentru că această stare e „temporară”. În această perioadă eşti ispitit să te crezi mai bun decât toţi, mai sfânt decât oricine şi acest gând te poate face să iei o decizie grăbită.
Pentru toţi cei care s-au gândit sau încă se gândesc la călugărie îi rog să ceară sfat de la duhovnic înainte de a face orice pas. Imediat ce le-a venit acest gând în minte să meargă şi să discute cu duhovnicul, iar Dumnezeu va şti ce sfat să-i dea prin acesta. Toţi cei care vor călugărie trebuie să ştie că viaţa monahală astăzi, în mileniul 3, nu mai este aşa cum era pe vremea Sfântului Antonie cel Mare. Vremurile s-au schimbat, unele mănăstiri s-au mai secularizat, altele au rămas la fel, şi din acest motiv ar fi bine să mergeţi să vedeţi cum e viaţa de obşte, cum sunt slujbele, ce ascultare are fiecare monah sau monahie, etc.
Un sfânt spunea că acela care stă pe gânduri şi nu ştie dacă să aleagă călugăria sau să rămână în lume, acela nu e bun de mănăstire. Dar acela care arde de bucuria harului care este in el, acela pentru care plăcerile lumii sunt nimicuri în comparaţie cu bucuria comuniunii cu Duhul Sfânt, acela este monah încă dinainte de ajunge la mănăstire.
Altcineva spunea că la mănăstire nu trebuie să vină oamenii nerealizaţi în lume, sau cu decepţii pe plan sentimental, profesional sau personal. Călugării sunt ostaşi ai lui Hristos, care se luptă zilnic cu forţele întunericului, cu diavolii. Călugării au părăsit lumea dar sunt cu totul legaţi de ea prin rugăciune. Măicuţele şi călugării se roagă pentru întreaga lume, de la cel mai mic până la cel mai mare. În mănăstire e nevoie de oameni puternici, nu de cei slabi cu firea.
Părintele Nicolae Steinhardt spunea că cel mai greu lucru din viaţa monahală i s-a părut înţelegerea cu ceilalţi fraţi.
Un alt sfânt părinte spunea că acela care desconsideră căsătoria în dauna călugăriei nu e bun pentru viaţa monahală.
Aşa stând lucrurile, a lepăda lumea şi a merge la mănăstire este o alegere grea pe care doar duhovnicul şi Dumnezeu o poate consfinţi. Dacă v-a venit acest gând nu vă grăbiţi să-l puneţi în aplicare, lăsati să mai treacă ceva timp, cu vremea lucrurile se vor lămuri. Puteţi merge la mănăstiri în pelerinaje, puteţi sta acolo în vacanţă câteva zile sau săptămâni, vă veţi da seama singuri dacă călugăria este de voi sau nu.
(Claudiu)
Nelu
iunie 21, 2010 @ 11:24 am
Si totusi focul cel din tai e cel mai puternic .
geo
iunie 21, 2010 @ 12:13 pm
Mare dreptate cu luna de miere :love: a harului..eu si acum tanjesc dupa ea..dar nu se mai intoarce 🙁 🙁 🙁 …”Doamne arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.”( ps 142)-e o rugaciune folositoare pt cei care nu stiu ce sa faca, ce sa aleaga.. Domnul cu voi, si cu tine Claudiu!
cin
iunie 21, 2010 @ 12:23 pm
…
Tin minte ca am fost odata la M-rea Putna si parintele care nea aratat muzeul ,Pr.Marcu,ne-a zis ca Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi si daca El are in plan cu mine ca eu sa ma casatoresc dar eu aleg sa ma calugaresc nu voi fi un calugar desavarsit si invers daca El are in plan cu mine sa ma calugaresc iar eu aleg sa ma casatoresc nu voi fi un familist desavarsit.Ieri citisem un articol de pe internet in care se spunea,frumos,asa :”Călugăria presupune oameni de excepţie. Oameni de excepţie! Omul obişnuit nu poate fi călugăr! Dacă devine călugăr, nu este călugăr deplin, este un improvizat în călugărie.” si „A spus că părintele care era stareţ când s-a făcut el călugăr, i-a zis aşa: „Acum călugăr te-ai făcut, să vedem când o să te faci om de treabă!”. Să ştiţi că nu-s nişte glume! Poţi să ajungi improvizat pentru că ai ajuns să te faci călugăr înainte de vreme.”
somebody
iunie 21, 2010 @ 12:47 pm
Chemare pentru calugarie are cel care, chiar si dupa ce a suferit mult timp lipsa harului (chiar si ani de zile), chiar si dupa ce a pacatuit si s-a ridicat din nou de nenumarate ori…inca mai tanjeste dupa viata cea ingereasca! In perioada imediata dupa intoarcerea la Dumnezeu, in care totul e frumos si luminos datorita Harului pe care il primim, multi se gandesc la manastire. Dar adevarata vocatie,adevarata chemare, se vede abia mai tarziu. Daca sunt simple ganduri,acelea vor disparea de la sine in cele mai multe cazuri.Daca e ceva mai mult de-atat..INIMA VA SPUNE..
omp
iunie 21, 2010 @ 1:12 pm
manastirea = o familie mai mare
se spune ca: DOAR cel care poate fi un bun familist poate fi si un bun calugar… manastirea fiind tot o FAMILIE, dar mult mai numeroasa…
Nelu
iunie 21, 2010 @ 2:18 pm
Adevarat .
Adevarat ce spui .
ellena
iunie 22, 2010 @ 12:32 pm
A fost o vreme cand aveam si eu ganduri sa intru in viata monahala dar am lasat totul in voia Domnului am spus daca o fi sa fie o sa fac pasul acesta si trecand vremea parca am mai renuntat la ideea iar Dumnwzeu a randuit sa ajung fiica duhovniceasca la o manastire si am inceput sa vad altfel lucrurile, viata mea s-a schimbat mult de atunci…In ceea ce priveste viata mea cand l-am cunoscut mai bine pe Dumnezeu, nu pot sa spun ca a fost ca o „luna de miere’ duvovniceasca, ca nu a fost asa, adevarat era ca traiam mai intens rugaciunea, dar aveam niste ispite si incercari…acum parca e mai bine, sa de-a Domnul liniste duvovniceasca asta mi-o doresc eu si cred ca asta si-o doreste fiecare…
Liniste si pace sufletesca si trupeasca…Doamne ajuta!
Anonim
iunie 22, 2010 @ 5:55 pm
Cel mai stresant dintre toate e atitudinea pe care o iau parintii cand fiul/ fica lor vrea sa mearga la manastire.
„Cum ca noi te-am crescut , te-am educat si tu asa ne rasplatesti „.
” Cine are sa aiba grija de noi la batranete”
Cei mai multi nu inteleg atitudinea aceasta de a merge la manastire , cum cineva doreste sa jerfeasca toata viata lui pentru Dumnezeu .
LUDMILA CIOFU
iunie 22, 2010 @ 10:54 pm
AM O RUGAMINTE LA CEI CARE CITITZI ACEST SMS–IMI PLACE F-MULT ACESTE TEME SI VREU SA FAC CUNOSHTINTZA CU MAICUTZI DE LA MANASTIRI CA SA POT PRIETENI,SI SA SPUN ORICE NECAZ . VA MULTZUMESC MULT MA GASITZI PE ODNAKLASSNIKI LUDMILA CIOFU.
Georgiana
iunie 23, 2010 @ 11:40 am
intra pe http://sfintiiarhangheli.ro/, ii poti scrie Maicii Siluana, cat si celorlalte maicute. Sunt foarte primitoare si deschise sa stii…
Doamne ajuta!
ellena
iunie 23, 2010 @ 2:20 pm
@Anonim: Sa stii ca nu in putine cazuri se intampla ca parintii sa nu fie deacord cu hotararile copiilor de a urma lui Dumnezeu, cred ca asta e ispita ca sa-i faca sa se razgandeasca ,doar diavolul stie unde sa „lucreze” mai mult,unde sunt slabiciunile, desigur primii sunt cei dragi si familia,caci ocolo doare mai tare!
Multi sfinti s-au confruntat cu aceiasi problema cand parintii orbiti de cel rau mai bine ii chinuiau pana la moarte decat sa-i stie aproape de Dumnezeu,un ex.este Sf.mucenita si imparateasa Ecaterina care a suferit foarte mult din pricina tatalui si sunt foarte multe exemple care momentan nu-mi vin in minte dar stiu ca sunt multi sfinti care au patimit mult astfel…
Sunt exemple suficiente si in ziua de astazi de astfel de parinti „inchisi la minte” care nu vad ca a sluji lui Dumnezeu este o binecuvantare si nu vor sa-si lase copii sa-si urmeze vocatia. Ii compatimesc pe acei parinti care vor da seama de cum isi educa copii, dar asta e lupta pe care unii trebuie s-o poarte! Unii cu copii, care nu vor sa asculte de parinti si umbla pe cai straine,iar altii cu parintii care nu-i lasa pe copii sa se apropie de Dumnezeu,asta e, fiecare are o lupta de purtat! Dumnezeu nu vrea pe front ostasi integri Dumnezeu rasplateste pe acel ostas care e ciuruit de gloante,care astazi poate a cazut dar iarasi s-a ridicat si a tinut piept vrasmasului…
Dumnezeu sa-i ajute pe acei copii care duc astfel de lupte cu pariintii, sa-i intareasca Dumnezeu si sa-i tina neclintiti in hotararea lor! Doamne ajuta si ma iertati daca plictisesc cu comentariile mele care recunosc ca sunt cam lungi, n-as vrea sa supar pe nimeni…
Maica Domnului sa ne ocroteasca pe toti!
Georgiana
iunie 23, 2010 @ 7:34 pm
Imi place mult ce ai scris aici…esti un om fain
Guest
iunie 24, 2010 @ 9:41 am
Manastirea este mai degraba in noi. Partea grea e sa traiesti calugaria care este mai mult decat o haina neagra oriunde. Parintele Porfirie spunea ca poti fi in manastire cu gandul la Omonia (oras grecesc) sau in Omonia cu gandul la manastire.
Sa ne ajute Dumnezeu sa-I facem voia!
Guest
iulie 22, 2010 @ 1:27 pm
😀
Mihai
august 4, 2010 @ 10:19 pm
Rugăminte
V-aș ruga din inimă dacă îmi puteți spune anumite mănăstiri sau locuri în care pot merge în peregrinaj câteva zile…săptămâni. Mi-aș dori să încerc viața monahală și să îmi dau seama dacă sunt pregătit pentru așa ceva. Pe lângă asta aș avea nevoie și de o perioadă de liniște, de meditație, de a-mi pune gândurile în ordine. Dacă se poate să mă ajutați cu numele unor astfel de locuri, v-aș mulțumi foarte mult:-)
Claudiu
august 5, 2010 @ 10:06 am
Salut Mihai,
Din ce zona a tarii esti ?
ILIE DE LA ROVINARI
august 6, 2010 @ 10:10 am
ganduri
SA AI UN PRIETEN IN MILENIUL3 ESTE UN DAR ENORM DE LA DUMNEZEU,CE NUMAI IN SCHITURI SI MANASTIRI MAI GASESTI….SI PENTRU A INTRA IN MONAHISM TRE SA CUNOSTI SUFERINTA CACI NUMAI ASA SE POATE AJUNGE LA IUBIREA DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE…..CALUGAR SE FACE LA CARE LUMEA NU SE ASTEAPTA
CHIAR UN BETIV..CURVAR…SE FACE CALUGAR,,DACA ARE O POCAINTA CURATA… EXEMPLU SFANTA CUVIOASA MARIA EGIPTEANCA,,SI CHIAR DACA NU ESTI RUGATOR PENTRU SUFLETUL TAU,DAR ROAGATE MACAR PENTRU CEL DE LANGA TINE.
ILIE DE LA ROVINARI
august 6, 2010 @ 10:13 am
re: Rugăminte
MAI MIHAI URCA LA PARINTELE GHERASIM SCHITUL POIANA PUSTNICULUI,CE SE AFLA IN VARFUL MUNTELUI LA COTA 1000M MAI SUS DE M-REA LAINICI DIN DEFILEUL JIULUI,DOMNUL SA TE AJUTE
ILIE DE LA ROVINARI
august 6, 2010 @ 10:13 am
NUMAI PRIN SUFERINTA POTI AJUNGE SA IUBESTI CU ADEVARAT
SA IUBESTI FARA CA CINEVA SA TE IUBEASCA ,SA STI CA ESTI CINEVA.
NE NASTEM UNI PENTRU ALTI
ramona
septembrie 10, 2010 @ 4:36 pm
am o mare neliniste.,nu inteleg daca sunt menita sa urmez o viata de calugarie.ce pot face?
somebody
septembrie 10, 2010 @ 5:17 pm
pentru Ramona
Doamne ajuta,Ramona!
Pentru inceput, as spune sa nu te grabesti sa iei niciun fel de decizie; sa ramai in locul in care esti randuita sa fii deocamdata si sa te rogi. Stiu ca poate ai auzit fraza asta de multe ori pana acum,dar raspunsul pe care il ceri nu se poate afla decat in noi insine,cu ajutorul si luminarea Domnului. Nici macar duhovnicul nu ne poate spune cu certitudine ce cale trebuie sa alegem, ci eventual ne poate da niste indrumari in functie de inclinatiile pe care le vede in noi.
Roaga-te cu multa durere si credinta si cere-I Domnului si Maicii Sale sa-ti descopere ce trebuie sa faci…si nu deznadajdui. Daca El te cheama sa-L slujesti in calugarie,vei simti INCREDINTAREA in inima ta la momentul potrivit, vei avea un asemenea dor de manastire, vei simti un foc care iti va mistui inima si dorinta de a te darui lui Hristos trup si suflet. VEI STI cu certitudine si nu va mai exista altceva pentru tine.
Pana atunci,incearca sa-ti pastrezi fecioria sufleteasca si trupeasca si sa traiesti in curatie,aproape de Domnul, fiindca acestea sunt necesare indiferent daca vei alege casatoria sau monahismul.
Curaj si multa bucurie!
ramona
septembrie 13, 2010 @ 2:52 pm
foarte frumos,multumesc mult!
moniket
octombrie 5, 2010 @ 2:55 pm
Doamne ajuta. De s-ar putea sa schimbe lumea asta Dumnezeu :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: :ooo: dar din pacate nu
Admin
octombrie 5, 2010 @ 3:05 pm
O schimba Moniket, o schimba Dumnezeu in fiecare clipa. Din pacate noi nu prea vrem sa o schimbam pentru ca nu prea vrem sa ne schimbam din rau in bine. Din fericire Domnul e bland si are rabdare cu noi toti, caci tare greu mai renuntam la rau pentru bine. Tare mai intarziem sa ne schimbam.
Doamne iarta-ne.
ramon
ianuarie 15, 2011 @ 12:46 pm
buna ma numesc ramon am 15 ani si as vrea sa ma fac calugar am vorbit o data chiar si cu un frate de manastire si mia explicat vita in manastire si de cate trebuie ca sa ma las parinti si bunici imi spun sa ma fac preot dar mie imi place sa merg la biserica si tot ce tine de aceasta chiar si parintele ma indrumat sa ma fac preo imi este cumva sai spun ca mam razgandit si ma tot gandesc ce sa fac ma rog la dumnezeu ca sa imi dea curaj sa pot face pasul acesta nu stiu dar ceva ma trage spre drmul acesta datimi un sfat doamne ajuta
maria
ianuarie 15, 2011 @ 1:28 pm
dragul meu ramon,mergi sa stai macar o sapt sau 2 intr-o manastire,si vezi mai bine cum e acolo,ehei ce bucurie chiar sa ramanen acolo pt Hristos,dar stii o conditie e sa fii nebun dupa Iisus,nebun de-abinelea.sa faci totul,sa lasi totul pt El,si roaga-te Domnul ne arata calea la tp potrivit.ac gand il am eu acum dar duhovnicul mi-a spus ca te poti face calugar/maica din 3 motive:
1.din voia lui Dzeu ,
2.din voia diavolului,sa-i smintesti pe cei de acolo si pe tine
3.sau sa te duci cu 1/2 de inima nici cu tot sufletul dar nici absent,ceea ce e chinuitor.
duhovnicul meu mi-a recomandat sa ne rugam impreuna si astfel Domnul ne va arata calea.vb cu duhovnicul tau !Domnul sa te ajute!iti sunt alaturi!
RDF
ianuarie 15, 2011 @ 1:49 pm
pt ramon
Doamne ajută! Întâi de toate, precum a zis şi Maria, trebuie să fim nebuni pentru Hristos…Trebuie să ştim bine, cu adevărat care e chemarea noastră, motiv pentru care ne vine în ajutor Maica Domnului dacă o rugăm să ne descopere Calea…A merge la mănăstire nu e un lucru atât de uşor de realizat, dar Dumnezeu ştie care e timpul când noi suntem pregătiţi pentru aşa ceva…Nu e de uitat nici faptul că acolo se învaţă ŞCOALA VIEŢII, care nu poate fi învaţă dacă nu avem acumulate cunoştinţe, dacă nu am făcut şcoli( în această viaţă pământească)…Aşa că, să cerem luminare! Şi, dacă tot asta vrei şi ai asemenea vocaţie, poate e mai bine să urmezi ceva în această direcţie…Oricum, nu trebuie să ne facem griji că la 15 ani nu suntem în măănăstire…Sunt atâţia UCENICI AI LUI HRISTOS care stau în umbră şi aşteaptă cu adevărat strigătul lăuntric care să-i arunce în braţele monahismului…şi nu au o vârstă uşor de neglijat…Luminare! Rugăciune! PAce! Doamne ajută!
ramon
februarie 12, 2011 @ 6:12 pm
Doamne ajuta sunt ramon da,am fost in manastirea de la lupsa daca stiti unde ii si mia spus fratele ca staretul era plecat la bucuresti si parintele mia spus ca acum la vara ma pot duce in vacanta sa vd cum e dcami place si o sami placa ca inca chiar spuneam pe masina cand veneam parca simteam cum parca ca o vibrare inlauntrul meu eram fericit si zambeam ma simteam fericit cand am ajuns mam dus direct in biserica mam rugat o rugaciune mica si am iesit afar parca simteam ca si cum ar intra acel vant placut prin mine cand lam vazut pe parinte parca mam incalzit am vorbit si neam dus in bisericuta de lemn si era toaca acolo si cand priveam spre toaca aveam senzatia sa ma duc sa iau ciocanele si sa bat toaca cat am stat in curtea manastiri am uitat tot ma simteam un om nou am fos tare inpacat cu sfatul dat de parinte sa fac un liceu nu conteaza ce liceu fac liceu sa fie si in vacanta sa ma dc in manastire pt mine este cea mai mare bucurie data de Dumnezeu ma rog sii multumesc pentru toate DOAMNE AJUTANE LA TOTI .DOAMNE AJUTA
Ana
februarie 12, 2011 @ 6:55 pm
Dumnezeu sa-ti ajute Ramon. Fa liceul si sa inveti cu bucurie.
maria
februarie 20, 2011 @ 10:48 am
dragul meu frate ramon dar ca sa vezi daca ti-e dat sa fii calugar nu e de-ajuns sa mergi o zii 2 in manastire ci stai un pic mai mult(macar 2 sapt-o luna-si nu ca oaspete) sa faci ascultare ca si ceilalti,nu e usor,chiar deloc,se munceste pana la epuizare ,cazi pe jos da na-i voie sa ramai acolo te ridici ca altii depind de tine,oooo…cate nu sunt de spus…abia m-am intors si eu de acolo dupa lungi ascultarii…inca nu stiu ce sa fac …..daca trupul ti-e sanatos e mai usor..daca nu pe langa grelele ispite te mai lupta si trupul….si sa nu te-a astepti sa intalnesti numai sfiintii..si acolo sunt certuri si mandrii si lacomiii….dar cu Dzeu trebuie sa le treci…e atat de "ciudat" acum vb cu sora/fratele tau il vezi bine acu’ ti-o tranteste si-l vezi cazut nu e deloc usor iti trebuie enorm de multa rabdare…daca esti un copil curat e mai bine dar daca in lume ai facut multe greseli esti trantit jos de-ti sar capacele…Doamne ajuta!e un drum frumos dar nu greu ci groaznic de greu!trebuie hotarare maxima si vointa cu duiumu’ pana ce treci testul,poate chiar testul Lui Dumnezeu!si tipic ,asta o sa gasesti din plin,o Doamne cat tipic,totul dupa Tipic,imi aduceam aminte mereu ce spunea pr Arsenie Papacioc :"tipic,tipic si la inima nimic".cam asa e,numai randuiala,la trapeza,la biserica,chiar de inima simte sau nu tipic ,de ex 3 inchinaciuni la o icoana apoi iar 3 inchinaciuni in fine tre’ sa te sincronizezi cu maicile,poate nu simti nimic in acel moment,le spuneam maicilor ca n-am venit sa prind muste in biserica,sa flutur mainile la sf cruce doar sa ma sincronizez cu maicile dar n-ai ce face ascultarea e ascultare–mult tipic.acolo nu mai conteaza ca ai facultati ,ca ai fost director,ca ai avut nu stiu cate echipe in subordine,la inceput cele de mai jos munci,ucenicie,poate acasa spalai de ex vasele intr-un anumit fel acolo gata o iei de la capat,faci cum ti se spune de’ nu pregateste-te de canon si mustruluiala.uf,dar in tot intunericul e si o raza de soare!……imp sa te agati de sfintii, de Maica Domnului,de Iisus.numai asa poti ajunge la desavarsire….
anonim
aprilie 29, 2011 @ 1:01 pm
ramon eu cred ca tu nu ai varsta la care poti sa discerni daca pasul pe care vrei sa il faci este in folosul tau
.sar putea ca sa nu ti mai placa cea ce vrei sa faci acum la un moment dat varsta la care eu cred ca poti sa decizi cand e bine si cand nu
sa iei aceasta hotarire
trebuie dupa mine sa coincida cu varsta cla care se iau de obicei hotarile privind lucrurile importante din viata ta
cum ar fi
casatoria de ex
asa ca mai ai rabdare
si singur ai sa decizi
RDF
aprilie 29, 2011 @ 1:16 pm
Dacă am fi de mănăstire nici nu ne-am mai pune întrebarea dacă să mergem sau nu acolo, dacă să ne călugărim sau nu… Dar oricum, este o nevoinţă,…ATENŢIE însă, căci poate fi şi o ispită…şi încă una maaaaaaare…Să ne rugăm Domnului pt luminare! de suntem de mănăstire ARDEM trăind în lume…
Cucoranu Ana
iunie 2, 2013 @ 5:39 pm
Adevărurile din aceste cuvinte m-au impresionat şi m-au emoţionat atât de mult încât am început să plâng citind. Dumnezeu este atât de bun şi acordă „bobocului” un mic dar care să-l încurajeze şi apoi i-l ia încet, încet pentru a realiza care este rădăcina păcatelor sale şi de asemenea, pentru a voi să ajungă din nou la starea originară în care se găsea.
Un articol foarte bun!
Stoica Alexandra
iunie 3, 2013 @ 7:30 am
Abia acum am citit si eu articolul acesta.
Foarte, foarte bun si nimerit pentru starea mea actuala.
Multumesc!