„Vreau să fiu preot”
Acest articol este dedicat tuturor celor care-şi doresc să ajungă slujitori ai lui Dumnezeu, seminarişti, studenţi si absolventi la teologie. Sunt multe lucruri care trebuiesc a fi ştiute înainte de a alege acest drum. Dar ca să nu mă arăt a fi un sfătuitor înţelept pentru unii ca aceştia vă voi povesti ce mi s-a întâmplat şi cum am vrut eu să ajung preot.
Eram în anul doi de facultate la ASE şi printr-o conjunctură de întâmplări am început să mă apropii de Dumnezeu, să merg la biserică şi să citesc cărţi duhovniceşti. Erau primii mei paşi în Biserica lui Hristos, eram încântat, foarte surprins de bogăţia harului care-mi bucura sufletul în fiecare zi. Am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să-mi găsesc un duhovnic bun şi uşor uşor am început să duc o viaţă mai curată, nepătată de patimi şi păcate strigătoare la cer.
Tot citind multe cărţi duhovniceşti şi participând la slujbele bisericii a început să se înfiripe în mine respectul faţă de marea taină a preoţiei. Spre sfârşitului anului 2 de facultate mi-a venit ideea să dau la Facultate de Teologie ca să ajung preot, dar mi se părea greu, caci eu eram la Galaţi, iar facultatea trebuia s-o fac în Bucureşti sau la Iaşi, si părinţii nu m-ar fi lăsat să las baltă ase-ul… era complicat, aşa că am renunţat la idee, am zis că e doar un gând.
A mai trecut un an şi la fel ca anul trecut, fiind vară şi terminând ultima sesiune mi-a venit iar acest gând… M-am tot gândit, m-am frământat, situaţia era aceeaşi, nimic nu se schimbase, nu puteam să las balta facultatea, mai ales că intram în ultimul an, la Bucureşti nu aveam cu ce să mă întreţin, am renunţat iarăşi la acest gând, consolându-mă că preoţia nu e pentru mine, şi un gând e doar un gând…
A mai trecut un an, era prin primăvară, eu şi cu părinţii eram la ţară în vizită la bunici. Bunica mea era o femeie foarte credincioasă, o persoană blândă şi curată, iar sora ei era măicuţă. N-o mai vizitasem de mult, de câţiva ani aproape. Bunica aflase că eu am început să merg la biserică şi să mă apropii de Dumnezeu şi asta o bucura foarte mult. Fiind în curtea casei, bunica stând pe un scaun ma cheamă aproape de ea, mă îmbrăţişează şi-mi spune cu un glas liniştit: „măi mamă, tu eşti bun să fii preot că eşti blând!”. Cuvintele ei veniseră pentru mine ca un balsam pe suflet, simţeam că asta e menirea mea şi pentru asta m-am născut. În sufletul meu eram mâhnit că eu nu ştiu să fac nimic deosebit şi că nu am primit de la Dumnezeu un talant anume ca şi ceilalţi din jurul meu, dar atunci după vorbele bunicii am realizat în sfârşit că acesta esta harul pe care L-am primit de la Dumnezeu. A doua zi eram la poartă şi ne luam rămas bun, urma să plecăm. Bunica mă ia în braţe, mă strânge puternic, fără să-mi dea drumul câteva secunde, începe să plângă şi mă sărută pe obraji. Am plecat. Peste câteva zile bunica a intrat în spital îmbolnăvindu-se de supărare că vaca din gospodăria lor a fost lovită de un taur, iar peste alte câteva zile a murit. Atunci la poartă când m-a înbrăţişat a fost ultima oară când am văzut-o. A plecat la Domnul draga mea bunică dar mi-a lăsat un mesaj foarte important: „măi mamă, tu eşti bun să fii preot…”
Am terminat şi anul patru de facultate; iar au început să-mi vină gânduri să dau la teologie, insa de data asta lucrurile stăteau altfel, terminasem facultatea, visul meu era mai puternic ancorat în realitate. Tot frământându-mă am renunţat iar…
Într-o zi când mă întorceam de la prietena mea cu maşina am ajuns la o intersecţie şi acolo în mod normal trebuia să merg înainte dar în acea clipă mi-a venit un gând: „ce-ar fi să trec pe la biserică puţin, să mă închin şi să mă liniştesc oleacă?”. Am făcut stânga, şi am ajuns la biserică. Am coborât din maşină şi am intrat, acolo era doar cântăreţul parohiei pe care-l cunoşteam. Am intrat în vorbă cu el şi am aflat că vrea să dea la Facultatea de Teologie la Sibiu şi că ar vrea să se apuce de învăţat. L-am întrebat tot felul de lucruri şi apoi am venit acasă. Am intrat în apartament, m-am aşezat în pat întins cu capul pe pernă şi am început să meditez. Gândul de a da la teologie era din ce în ce mai puternic în mintea mea, mă frământa foarte mult. Terminasem ase-ul era mai simplu acum, puteam măcar încerca.
Mă hotărâsem: „mă duc la părintele duhovnic şi ce-o zice el aia fac”. Am vorbit cu părintele şi el m-a încurajat să dau. A doua zi mi-am cumpărat manual de dogmatică ca să mă apuc de învăţat. Le-am spus părinţilor că vreau să dau la Teologie la Bucureşti, ei au fost sceptici, erau convinşi că nu voi reuşi. Am învăţat o lună de zile, m-am rugat la Dumnezeu, am dat examenul şi am fost admis. Am început să-mi caut un servici în Bucureşti si spre surprinderea mea Dumnezeu mi-a oferit un job la care nu mă aşteptam, într-o companie foarte mare. Aveam nevoie de bani ca să mă întreţin şi să le arăt părinţilor că n-am făcut degeaba prima facultate.
Aşa a început totul.
Toţi cei care vor să fie studenţi la o facultate de teologie ortodoxă trebui să ştie că:
– profesorii nu vor analiza Sfânta Scriptură verset cu verset împreună cu studenţii aşa cum credeam eu, ci oricine vrea să ştie mai multe trebuie să studieze acasă în particular.
– nu există un curs care să te înveţe să fii duhovnic, cel mai bun curs fiind viaţa.
– nu vor întâlni numai colegi şi profesori cu viaţă sfântă ci şi oameni plini de patimi şi păcate, chiar preoţi fiind.
– preoţii proifesori n-au timp să înveţe pe fiecare student în parte cum se face Sfânta Liturghie, Botezul sau Cununia, ci fiecare va trebuie să înveţe din cărţi, şi participând la aceste slujbe în parohia lor.
– dacă nu ştiu să cânte nu vor învăţa la facultate, ci la strană în parohia lor sau acasă cu cartea în mână muncind ore în şir.
La cursuri preoţii profesori n-au timp să dezbată problemele foarte largi şi variate ala Teologiei Ortodoxe ci doar stârnesc interesul pentru anumite probleme pentru a-i face curioşi pe studenţi şi a-i impulsiona să citească acasă singuri.
Eu am făcut o mare greşeală, am făcut tot posibilul să ajung preot după ce am terminat facultatea de teologie, şi când am ajuns în sistem lucrând la episcopie ca mirean am dat nas în nas cu multe probleme, m-am revoltat şi am plecat… Rămânand oarecum în aer şi fără altă opţiune de a ajunge preot, am realizat că în ultimii ani singura mea motivaţie de a fi bun şi de a asculta poruncile lui Dumnezeu era ca atunci când voi fi preot să fiu un exemplu bun pentru ceilalţi.
Fără opţiunea reală de a ajunge preot m-am trezit că trebuie să duc o viaţă creştinească fără motivaţia preoţiei. Era foarte ciudat, nu mai eram motivat deloc, simţeam totul ca pe o corvoadă. Dar atunci am realizat că eu nu i-aş fi putut înţelege cu adevărat pe oamenii care păcătuiesc, pentru că eu aveam o motivaţie, un interes, ca să nu greşesc, dar ei nu. Eu respectam poruncile dar aşteptam ceva în schimb.
Astăzi mă chinui să fiu aşa cum eram înainte, dar în mod neinteresat, doar cu gândul la împărăţia cerurilor, la binele familiei şi al meu. Acum e mult mai greu.
Nu faceţi greşeala să judecaţi lumea sau preoţii după ce citiţi în Pateric sau în vieţile sfinţilor, pentru că vă veţi sminti, viaţa e mult mai grea decât felul frumos în care este expusă în cărţi, ispitele sunt mult mai mari şi diavolul nu ocoleşte pe nimeni. Nu judecaţi lumea pentru că veţi cădea în păcatele ei. Nu vă gândiţi că veţi primi o parohie de oraş frumoasă şi pusă la punct, acolo se ajunge cu greu, veţi vedea asta!
Preoţia e un dar, şi pentru că acest cuvânt pentru teologi e oarecum prins în rutina meseriei lor voi spune altfel: „preotia este un cadou neaşteptat” pe care Dumnezeu îl oferă cui trebuie şi când trebuie.
Faceţi facultatea de teologie cu drag dar fiţi pregătiţi să nu ajungeţi preoţi, viaţa poate lua diferite întorsături.
Nu uitaţi niciodată, ori că ajungeţi preoţi ori că rămâneţi teologi, în faţa tuturor rămâneţi oameni ai lui Dumnezeu şi asta trebuie să vă responsabilizeze, fiecare faptă a voastră poate încuraja spre bine sau sminti.
Dacă vrei să ajungi preot stai mai mult printre oameni, ieşi mai des cu prietenii, citeşte mai mult, nu te izola căci altfel nu-i vei înţelege pe cei pe care vrei să-i păstoreşti. Rămâi în lume dar fii mereu cu gândul la Dumnezeu.
(Claudiu Balan)
Nelu
iunie 18, 2010 @ 8:37 am
Bun articol.
Cred ca asta lipseste societatii de astazi: oameni nu isi mai doresc sa fie „oameni ai lui Dumnezeu” .
Guest
iunie 18, 2010 @ 9:31 am
Claudiu… in prima parte a scurtei tale istorisiri ma regasesc si eu….am ajuns abia la momentul terminarii facultatii de conta si acuma sa vad eu ce drum apuc telogie sau altceva?… foarte frumos si din punctul meu de vedere e pacat ca ai renuntat la a devenii preot.
Administrator
iunie 18, 2010 @ 10:05 am
Salut Anonim,
In niciun caz nu am renunat, e cel mai frumos lucru din lume pentru mine, si o sa raman mereu cu gandul la asta, dar in acest moment al vietii mele nu vad nicio oportunitate de a ajunge preot.
Totusi nadajduiesc ca Dumnezeu are un plan cu mine, dar inca nu e vremea.
Nu am renuntat niciodata si nu voi renunta nici la 50 de ani sa-mi doresc asta.
Administrator
iunie 18, 2010 @ 10:07 am
Acest site, a fost un blog la inceput care a aparut tocmai din dorinta de a sluji lui Dumnezeu intr-un fel, pana cand o sa ajung preot.
Incurcate sunt caile Domnului, e greu sa le inteleg, asa ca mai bine stau si astept.
omp
iunie 18, 2010 @ 10:59 am
Link spre filmul rusesc si subtitrat: PREOTUL (201
Rog pe Admin sa-l activeze.
http://apologeticum.wordpress.com/2010/06/03/filmul-preotul/
Un film impresionant ce merita vazut… interesant e contrastul preot-preoteasa (vorba eroului principal: eu sunt ca un “1” ea e ca un “0”, doar impreuna formam un 10…
Preoteasa: desi severa, ascunde un suflet ales, generos, altruist…sacrificandu-se spre binele altora…
Preotul: predici scurte dar care merg la inima omului, plin de har, blandete, intelegere si compasiune fata de semeni; desi cu frica de moarte (in vremurile tulburi ale stalinismului), nadajduind mereu in milostivirea Domnului…alege sa sufere acolo unde este nevoie de el, implinind deplin, sprijinit si de inimoasa-i preoteasa, faptele milosteniei trupesti dar si sufletesti…
Interesant de urmarit e si traseul micutei evreice increstinate…ce va fi de un real ajutor familiei adoptive…
Floring
iunie 18, 2010 @ 2:29 pm
„Astăzi mă chinui să fiu aşa cum eram înainte, dar în mod neinteresat, doar cu gândul la împărăţia cerurilor, la binele familiei şi al meu. Acum e mult mai greu.”
Doamne cat ma regasesc si eu in aceste cuvinte.Desi sunt mai mic decat tine si nu am facut nici o facultate acum sunt la o saptamana si ceva de bac si la o luna de examenul de admitere la facultatea de teologie.Ma simt atat de nevrednic pentru a devenii „slujitor al lui Dumnezeu”,dar nu ma pot vedea facand alceva.Am terminat acum liceul,la specializarea mate-info,dar aceste materii care pana ieri erau preferatele mele,acum ma inspaimanta.Sunt satul pana peste cap de ele.Mi-e atat de frica de gandul ca nu o sa intru la teologie si ca o sa ma departez de biserica.Cand am intrat in liceu eram alt om,incepeam sa cunosc biserica si incercam sa ii schimb pe toti,vroiam ca toti sa fie buni,dar nu am reusit sa ma schimb decat numai pe mine,in sens negativ.
Multumesc admin pentru frumoasele cuvinte din acest articol si pentru cuvintele care mi le-ai scris pe mail cu ceva timp in urma.
Rugati-va si pentru mine pacatosul ca Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste aceste examene dificile din viata mea si daca este spre slava Sa sa ajung si eu preot sau macar profesor de religie!
Doamne ajuta!
geo
iunie 18, 2010 @ 3:51 pm
Floring, ce frumos..in sfarsit cineva care trece prin ce trec si eu..ma refer la exam de bac.. sper sa fi bine.. 🙂
Laura-optimista
iunie 18, 2010 @ 6:52 pm
Vocaţia preoţiei-un dar deosebit
Doamne-ajută!
Şi eu mă pregătesc pentru bac şi-mi doresc să urmez facultatea de teologie, pentru a fi profesoară. Îmi doresc mult să-i pot învăţa pe tineri despre Dumnezeu, aş vrea să pot aduce măcar un singur suflet la credinţă, dar aşa cum scrie şi Floring, nu mă pot schimba nici pe mine, ci cad mereu în aceleaşi păcate. 🙁
Eu am învăţat la specializarea filologie şi, din darul lui Dumnezeu, am obţinut rezultate bune în toţi anii de liceu. Cu toate acestea, simt că aceste materii nu mă ajută să progresez în viaţa duhovnicească, nu-mi sunt utile pentru mântuire. Mă pasionează doar teologia, vreau să învăţ despre Dumnezeu cât mai multe dintre adevărurile de credinţă, pe care El ni le-a revelat şi, în primul rând, ştiu că toţi avem vocaţia de a fi buni creştini. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Părintele Teofil Părăian le spunea studenţilor teologi, cu mai mulţi ani în urmă: „Să nu cumva să deveniţi preoţi înainte de a fi creştini”. 🙂
Doamne-ajută!
Bogdana
iunie 18, 2010 @ 7:16 pm
omp am vazut si eu filmul Preotul azi si-l recomand cu drag! Mi-a placut foarte mult, m-am gandit sa spun si eu aici sa posteze dar mi-a fugit repede gandul
Guest
iunie 19, 2010 @ 7:16 am
Claudiu, felicitari in prmul rand pentru ca ai ales in cele din urma ceea ce sufletul ravnea..desigur pasii incepatori si nu vreau sa fiu inteles gresit, si pasii considerati necesari, dar fara a lupta si mai mult cu tine nu cu sistemul viciat.
Apoi ma bucur ff mult pentru acest „mesaj” deosebit, extrem de sensibil, indraznesc a-l numi o reflexia a inimii tale, sunt sigur ca in viitor vei fi preot, totul tine de DUmnezeu, si orice va fi, oricine are nevoie de oameni de incredere
Rar am mai intalnit astfel de marturii, de rememorari ale unor persoane din familia proprie de care azi, multi de jeneaza, mult prea multi…ai un suflet deosebit, ai grija de el, nu slujirea spre mantuire si insasi mantuirea este prioritara. Prima este mai grea pentru ca nu garanteaza, a doua este mai usoara dar lipsita de satisfacerea setei sufletului dupa mai mult duhovnicesc…usor nu este sa imbini duhul cu fapta…orthopraxia este ceva ..aproape de neatins in aceste zile..
Ma bucur mult ca mai exista persoane ca tine, pentru cei mai buni asistenti, cele mai capabile persoane au fost cele care „au renuntat” la drumul prevazut de absolvirea liceului, si ai ales teologia, mai exact setea de Dumnezeu..
esti un fericit familial pentru ca sunt tineri care au ales sa lase chiar orice alta facultate si au ales teologia desi puteau ajunge…”mari” in domeniul de profil liceal datorita talantilor, insa acum „profesional stau si se uita la pereti pentru ca nu incap…sunt mulre de spus…dar ai incredere si convingerea ca esti un fericit….in timp, peste ani vei vedea ca asa cum Moise a purtat oamenii 40 de ani prin desert pentrua muri o generatie si a duce in pamantul fagaduit desi ar parea fara rost, pentru ca geografic s-a ocolit maxim teritoriul, asa vei vedea si tu in viitor acest drum, aidoma ocolitor, si dand foile inapoi te vei bucura ca a fost cel mai bun drum cu putinta pentru a curati din tine „generatia” de predispozitii incompatibile cu ce se cere acum de unii…si sper, imi doresc, dupa aceasta parte de calatoriei vietii sa poposesti in preotie atunci cand toate se vor aseza spre cuviinta si vei fi fericit ca nu vei fi nevoit sa suporti unele nedreptati, imcompatibile cu indemnurile Parintilor Bisericii
Iertare pt aceasta indrazneala, si Bucurie inimii alaturi de familia ta, ea este acum pe primul plan, fii ei preot, slujeste-i si vei fi mai tarziu preot unei lumi intrewgi prin exemplul tau!
admin
iunie 19, 2010 @ 7:27 am
Salut Anonim,
Multumesc mult pentru incurajari, sper sa fie bine intr-o zi. Constientizez ca Dumnezeu are un plan pentru mine, ca pentru fiecare din noi, dar nu inteleg care e. Am aproape 30 de ani si inca nu mi-am gasit rostul dpdv profesional. Din cauza asta sunt putin tulburat. Mi s-au intamplat foarte multe lucruri, am facut multe alegeri, care in acest moment n-au niciun sens, nu le vad rostul, astept sa vad poate in viitor le voi deslusi.
Doamne ajuta!
Dan
mai 26, 2024 @ 9:06 pm
Doamne ajută !
Un update se poate ? Ți-ai găsit liniștea/drumul ? Ce sfaturi poți da acum , după atâta timp ?
Guest
iunie 19, 2010 @ 7:48 am
De asemenea, uneori „cadem” in acelasi loc, la incercari ce isi schimba doar decorul, forma, dar scopul de intarire NU. Bine este sa vezi in inima ta ce este acea slabiciune, daca inca mai esti neincrezator in unele lucruri, pentru ca stii bine ca sub o mare mirare si neintelegere a bucuriilor in viata ta se ascunde uneori chiar si o furtuna de neincredere… Sunt sigur ca te vei cali si mai mult, si desi ca forma vei fi conform lor candva, continutul il vei avea total altul, important este sa intelegem ca Dumnezeu ne iubeste ff mult daca ne tine intr-o macinare si expectativsa, pentru ca ar fi putut sa ne lase..noi suntem de vina ca nu suntem intariti…si EL nu ne lasa pentru ca vede ravna noastra..chiar mai bine decat stim noi ca o avem…de ce?
pentru ca inca nu am fost incercati mai mult..nici macar atat cat puteam rezista..El stie ca ce-i in inima noastra, dar e un „Chirurg” desavarsit si are grija de toate vasele de sange si de toti nerviii. Bine este ca acestea sa fie familia, sa nu suferea ea de pe urma nefericirii tale, si imcompatibilitatea sistemului cu ceea ce „scrie” in carti..Ia aminte ca tu printr-un infarct „sufletesc” sa nu aduci pricini acestor vene si nervi ai sufletului si urmeaza intelepciunea lui DUmnezeu. Repet multumeste lui DUmnezeu ai o slujba, ai terminat o facultate din care te poti intretine…acum se cere sa fii angajat, sa stai ani de zile casatorit si apoi sa fii preotit…credema de udne vad eu lucrurile, viata ta se pliiaza dupa noile si viitoarele cerinte, insa momentan lipseste veriga ce iti va fi punte spre hirotonie. Ea va fi randuita de DUmnezeu, tu ramai preot al familiei tale, altfel nu vei putea fi preot al unei comuniuni…
Iertare si imi pare rau ca imi permit lucruri personale, in mod mai ales public
Bucurie inimii si pace in suflet!
RDF
iunie 19, 2010 @ 5:29 pm
Raspunsuri mari…
Eu CRED ca Dumnezeu a pregatit pentru fiecare multe incercari in aceasta viata pentru a ne intari in credinta si in dragostea pentru El.In viata,…trecem prin multe…dar amintirile sunt cele care vor dainui mereu…Asa cum nu se uita pragul casei parintesti, asa cum nu se uita cel mai cald zambet, cea mai draga persoana, animalul preferat,…masina cea noua pe care ne-am cumparat-o de curand ;-)) …tot asa, invaluite cu cele lumesti,…nu se uita nici sfaturile…dar oare nepotii nu ii iubesc mai mult pe bunici decat pe parinti? Oare nepotii nu sunt „lumina” bunicilor? Eu cred ca da…si asta o spun din proprie experienta…Iar un astfel de sfat, d.Claudiu, precum vi l-a dat bunica dvs categoric nu se poate uita!!! Ma bucur pentru dvs ca ati avut o asemenea bunica…si…ce mi se pare mie ciudat:oamenii mai in varsta vad multe la un om tanar…dar noi, cei tineri,…refuzam sa luam aminte la vorbele lor iesite din „guri de aur”! Doar pentru ca mintea e mai puternica decat sufletul si doar pentru ca ne temem de un raspuns negativ din partea apropiatilor…pacat!!!
ellena
iunie 19, 2010 @ 6:26 pm
M-a sensibilizat pana la lacrimi acest articol oh…numai Dumnezeu stie cat de mult ma regasesc in acest articol! Sunt sigura ca Dumnezeu are un plan cu noi toti si mai sunt sigura ca o sa ajungeti un duhovnic minunat…Doamne ajuta!
omp
iunie 20, 2010 @ 3:30 pm
Claudiu, daca erai deja preot n-am mai fi beneficiat de un site atat de dinamic… pana va randui Domnul, continua sa inmultesti din plin talantii in acest „stagiu” de pregatire pentru incununarea chemarii tale…
Minunate sunt caile Domnului!!! 😀
Alexandru
iunie 21, 2010 @ 8:55 am
Fara titlu
Am vrut sa merg la teologie. De 2 ani am avut acest gand si m-am hotarat sa merg. Acum trec in clasa 11. Din clasa 9, de cand am sapat mai adanc si l-am descoperit pe Dumnezeu mult mai mult mi-a venit acest gand. Trebuia sa ma transfer de la liceul unde sunt la teologie. I-am spus directorului dorinta mea, mi-a acceptat impreuna cu consiliul profesoral cererea de transfer, am mers la duhovnic si i-am spus si a fost incantat, am luat recomandare de la parohia de unde apartin, binecuvantare de la mitropolit si restul de acte necesare. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa completez dosarul si l-am depus. Am dat saptamana trecuta, marti, testele de aptitudini, m-am spovedit si impartasit cu o zi inainte, luni, ca sa iau putere, sa merg pregatit, curat si….. nu am intrat. Am fost respins. Sambata care a trecut s-au afisat rezultatele. Am stat 1 ora in fata panoului pe care erau insirate 10 foi trase la imprimanta din care 2 erau doar cu cei admisi la teologie (restul de foi erau cu cei care au intrat la liceu cei din gimnaziu printre care una in care se spunea ca cei respinsii luni (adica astazi) sa isi ridice dosarele). Azi ma duc sa imi „ridic moralul”. Am fost bucuros ca am facut acest pas mai aproape de Dumnezeu, teologia, dar…. mi s-a returnat pasul. La cat efort sufletesc si cata inima am pus in rugaciuni, in spovedanie, in impartasanie, in nevointa smereniei, a infranarii, a pazei mintii, a faptei bune cu nadejdea ca ma voi face vrednic de a intra la teologie si….. acum tind sa cred ca ele au fost doar frunze ce s-au uscat. Despre ce am scris aici nu am vorbit cu nimeni si simt o asa mare nevoie sa vorbesc cuiva. Offf ! Cu parintii nu pot deloc, nu ii am mai deloc la suflet. Cu duhovnicul nu pot vorbi pe larg, vin multi oameni la el sa isi spuna problemele, sa se spovedeasca. Doar la spovedanie vorbesc cu el „prin pacate”, in rest, deloc. Am vrut sa vorbesc odata cu el mai mult dupa o spovedanie si mi-a zis: „Acum mi-am gasit sa vin cand sunt multi oameni de spovedit ?! Vino in alta zi.” In alta zi nu poate ca are niste probleme, in alta iar spovedeste si in cealalta e plecat in pelerinaj. Prietenilor…. nu am multi (si nici unul mai traitori) si nu isi au sufletul prea pregatit. Au multe absente nemotivate la Biserica si nu isi au sufletul pregatit pentru a ma marturisi lor. Acum, fiind in asa situatie, imi dau seama ca ma pot numara cu tinerii vremurilor de pe urma. Si mie tare ciuda ca dorinta mea legata de teologie, e o dorinta ramificata din dorinta manastirii, calugariei. La orice greseala pe care o fac sunt mustrat din interior ca „Asta numesc eu pregatire pentru viata monahala ?”. Orice greseala imi mustra dorinta calugariei. Acum, fiind in deznadajduire, nu imi mai trebuie nimic. Ca sa imi „alin” durerea mananc multa paine cu gem si apa pana la imbuibare. Asa imi mai potolesc mustrarea constintei si deznadejadea. Iertare ca m-am abatut prin spunerea problemelor mele.
Claudiu
iunie 21, 2010 @ 9:24 am
Salut Alexandru,
De ce esti trist?
Nu poti sa dai admitere la facultatea de teologie cand termini liceul? Nu e neaparat sa termini seminarul?
Eu n-am facut seminarul, si ma bucur pentru asta, poate asa a vrut Dumnezeu la tine, ca sa te fereasca de ceva rau (nu ca seminarul ar fi ceva rau).
Da admitere la facultate si ai sa vezi ce bine o sa-ti fie.
Alexandru
iunie 21, 2010 @ 1:14 pm
Sunt trist pentru ca…. de ce am mai avut acea ravna, dorinta de a merge la teologie daca nu am intrat ? Ma simt amagit, pacalit si de aici deznadajduit.
Gandul nu imi sta la facultate. Nu vreau sa devin preot sau diacon sau profesor de religie sau altceva. Nu. Am vrut sa merg la seminar. Atat stiam ca trebuia sa fac, atat era in mintea mea momentan.
Am trecut a 10-a greu. Am profesori de categorie grea. Trebuia sa raman corigent la 2 materii si cu 8 la purtare. Am primit un 9 la fiecare materie din mila ca sa trec si din cauza absentelor (absente facute in zile de sarbatoare ca eram la Biserica) trebuia sa fiu cu 8 la purtare (la fiecare 10 absente un punct in minus). Mama a scris motivari cu mana ei (nu e doctorita) pe coli de xerox ca sa ma motiveze. S-a saturat sa ma motiveze diriginta si nu mi-a mai motivat. Abia m-a motivat la sfarsit de scoala. Am asteptat sa se termine scoala si sa vina vacanta sa depun dosarul la teologie. Si acum…. inapoi cu mine. Si de aceasta sunt trist. Si cum as putea sa ma bucur de aceasta ?
Alexandru
iunie 21, 2010 @ 1:18 pm
am cativa profesori care sunt mai duri…nu toti… si liceul nu e renumit…dar na…
Dan
iunie 21, 2010 @ 1:38 pm
Alexandru, incearca sa iei lucrurile ca pe o incercare la care esti supus. Adica, tu ai pus mult suflet, se vede asta si din marea ta dezamagire, dar poate te-ai incredintat prea mult in puterile tale si prea putin in puterea Domnului (este doar o presupunere a mea – iertare).
Apoi incearca sa vezi lucrurile dincolo de situatia de moment.
O vorba frumoasa spune ca „un sut in fund un pas inainte”. Poate prin acest rezultat amar vei scoate mult mai mult bine pe urma. Nu-l invinovati pe Dumnezeu pentru situatia asta pentru ca poate nu stii cum va intoarce lucrurile si nu stii ce lectie de viata vrea sa-ti dea. Ai un pic de rabdare si timpul le va aseza pe toate.
Daca nu ai prieteni cu care sa vorbesti, si nici parintele duhovnic nu are timp de tine, atunci spune-i Domnului ce te doare asa cum ne-ai spus si noua…asa cum ai vrea sa povestesti unui prieten intim.
Tot ce vreau sa spun este ca aparentele inseala si asteptarile noastre nesatisfacute la timpul pe care il asteptam ci la timpul la care nici nu visam…se transforma intr-o bucurie dulce…de nedescris. Sa nu deznadajduiesti, ca tot omul care si-a pus nadejdea un Dumnezeu nu a ramas rusinat.
omp
iunie 21, 2010 @ 1:50 pm
Alexandru, sper ca ai citit proaspatul articol „Vreau sa fiu calugar”…
Spui ca ai facut atatea pentru a intra la semiar; n-ai mentionat insa de noptile si zilele „pierdute” invatand, despre dragostea ta fata de toti semenii, inclusiv – ca sa nu zic mai ales – fata de parinti… despre nejudecarea aproapelui etc etc…
Dumnezeu ne da, dar nu ne baga in sac… e nevoie, deci, de eforturi pe TOATE planurile, inclusiv al SCOLII…
Calugar (=”batran frumos”, nu doar trupeste) poti deveni si fara seminar…
Dan
iunie 21, 2010 @ 2:21 pm
Alexandru am uitat sa-ti mai spun ceva la cele spuse de tine aici: „La cat efort sufletesc si cata inima am pus in rugaciuni, in spovedanie, in impartasanie, in nevointa smereniei, a infranarii, a pazei mintii, a faptei bune cu nadejdea ca ma voi face vrednic de a intra la teologie si….. acum tind sa cred ca ele au fost doar frunze ce s-au uscat.”
Dar toate aceste eforturi duhovnicesti pe care le-ai facut, le-ai facut pentru seminar sau pentru Dumnezeu si aproapele? Raspunde-ti sincer la aceasta intrebare. Ca este o mare diferenta de atitudine intre cele doua. Toate acele eforturi nu trebuie sa fie legate de seminar, ci de Dumnezeu si oameni. Seminarul este doar o „unealta” care sa te ajute sa iubiesti mai mult si mai frumos.
Sunt sigur ca toate eforturile tale nu sunt frunza in vant si le vei culege roadele. Doar ca tu ai semanat virtutile si nu au rodit atat de repede si in felul in care te-ai fi asteptat. Dar minunate sunt caile Domnului. Asa ca sa nu-ti pierzi nadejdea. Fruntea sus, si curaj!
Daniel
iunie 21, 2010 @ 3:20 pm
La ce seminar ai vrut sa dai , in ce oras?:D
Laura-optimista
iunie 21, 2010 @ 4:14 pm
Câteva cuvinte despre experienţa din viaţa lui Ale
Alexandru, Doamne-ajută! 🙂
Această experienţă din viaţa ta duhovnicească îmi aminteşte de un cuvânt al părintelui Teofil Părăian, despre care cred că ai auzit şi tu(a trecut la Domnul acum câteva luni). Într-o conferinţă, părintele relata o întâmplare din viaţa unei sfinte din Occident, care, ştiind că în iad nimeni nu-L slăveşte pe Dumnezeu, se ruga astfel: „Doamne, trimite-mă pe mine în iad, ca să Te preamărească şi acolo cineva!”. 🙂 Cred că această relatare deosebit de impresionantă se potriveşte cu întâmplarea, prin care treci tu acum, fiindcă te-ai întrebat de ce nu ai fost admis la seminar, în ciuda eforturilor duhovniceşti pe care le-ai realizat. Nu ştiu de ce, dar cred că Dumnezeu are un alt plan cu tine şi vrea ca tu să mai rămâi pentru doi ani între acei colegi ai tăi necredincioşi, cu „absenţe nemotivate la biserică”(aşa cum ai spus), pentru a-i apropia şi pe ei de Domnul nostru Iisus Hristos. În opinia mea, Dumnezeu vrea ca unii dintre credincioşii Săi să rămână într-un mediu ostil credinţei, pentru ca, prin modul lor de viaţă, să fie o pildă de atitudine creştină, care să trezească în sufletele celor indiferenţi râvna de a trăi potrivit poruncilor lui Hristos. Probabil că, de asemenea, pentru maturizarea ta duhovnicească şi psihică convieţuirea cu acei tineri, care nu-ţi împărtăşesc convingerile, este necesară, pentru ca tu să înveţi iubirea creştină, îngăduinţa, smerenia, acolo unde ispitele sunt mai mari. Un profesor, care ştie că are un elev foarte bun la învăţătură, îi va da acelui elev teste din ce în ce mai dificile, nu pentru a-l persecuta, ci pentru a-l determina să progreseze din ce în ce mai mult. Olimpiadele… nu sunt pentru oricine, ci doar pentru cei capabili de a se confrunta cu situaţii dificile. Astfel, Dumnezeu, văzând că tu ai o credinţă puternică şi o dragoste fierbinte faţă de El, a hotărât să te desăvârşească, lăsându-te să evoluezi într-un mediu laic, secularizat, printre oameni mai mult, sau mai puţin dispuşi să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă problemele, frământările, inevitabilele momente de deznădejde. Este doar o opinie, dar este posibil ca Dumnezeu să aibă un plan cu viaţa ta(în orice caz, spre binele tău), pe care noi acum nu-l putem înţelege. Poate că Domnul Hristos, la fel ca Sfântului Petru, vrea să-ţi spună şi ţie: „Ceea ce fac Eu tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta”.
Poate că, citind aceste cuvinte, te vei întreba: „Cine este această persoană, care-mi ţine mie predici?” :-)) Să ştii că nu sunt vreo profă moralistă, ci am 18 ani, sunt o elevă ca şi tine, aproape în situaţia ta. Mai exact, sunt în situaţia, în care vei ajunge tu, cu voia Domnului, peste doi ani. Ce vreau să spun? Am absolvit un liceu laic(n-am fost la seminar), m-am străduit să am medii cât mai mari, pentru a putea intra la teologie pe dosar, iar acum am terminat cls. a XII-a şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, săptămâna viitoare voi da bac-ul şi, după aceea, mă voi înscrie la facultatea de teologie. Am fost şi olimpică la religie, dar nicio zi n-am învăţat la seminar, deoarece la sfârşitul clasei a VIII-a, eram convinsă că nu există seminarii teologice decât pentru băieţi. 🙂 Când am aflat că nu-i chiar aşa, deja intrasem la lieu şi am mers aşa mai departe(fără să deznădăjduiesc), fiind hotărâtă să urmez facultatea de Teologie. Acum, învăţ, căci fără medii mari nu mă primeşte nimeni la teologie, la fel cum nu sunt primiţi acolo elevii, care în ultimii 2 ani de liceu au medii mici la purtare, sau sunt corijenţi.
Alexandru, în opinia mea, acum ai o singură soluţie, care-ţi poate garanta succesul: învăţătură(la toate specializările de la teologie, se iau în considerare mediile din liceu), cât mai puţine absenţe nemotivate(elevii, care în clasele a XI-a şi a XII-a au medii mai mici de 10 la purtare, nu sunt primiţi acolo) şi, în primul rând, nădejde în Dumnezeu, care „pe ai Săi îi încearcă”. Încearcă să-L mărturiseşti pe Hristos, să-i atragi pe colegii tăi către Dumnezeu, fără a-i agasa, fără a insista în exces(pentru a nu obţine efectul contrar), fii prietenos, sociabil, îngăduitor, optimist şi vei intra la facultatea de Teologie, dacă Dumnezeu va vrea ca tu să te mântuieşti în acest mod. Dacă nu te vei lăsa atras de duhul libertin al zilelor noastre, de vreo ideologie necreştină, dacă vei rămâne un creştin adevărat, cred că Dumnezeu te va mântui(cu, sau fără teologie) şi-ţi va dărui fericirea cea adevărată. Decât să mănânci în exces şi să te îmbolnăveşti de bulimie, mai bine citeşte din Sfânta Scriptură şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. 🙂 Îţi mai spun un secret: dacă la anul vei participa la olimpiada de religie şi vei ajunge la etapa naţională, ai mari şanse să fii admis la facultate faără examen. Ce zici, ţi-ar plăcea?
Te rog să mă ierţi, dacă te-am întristat prin cuvintele mele.
Domnul Iisus Hristos, Viaţa noastră, să te umple de bucuria iubirii Sale şi de nădejdea mântuirii!
Cu preţuire,
Laura S.
mihai
iunie 21, 2010 @ 5:07 pm
mai frate,asta e realitatea.rereritor la ce ai zis despre administratie bisericeasca,sunt satul si eu de astea.is mirean dar am treburi cu o episcopie.is foarte cunoscut acolo si mai vad ce se petrece.pai au dreptate unii mireni cand se smintesc in legatura cu fetele bisericesti.
Cristina
iunie 21, 2010 @ 8:05 pm
Doamne ajuta ma bucur foarte mult ca a-ti revenit ,felicitari pentru ceea ce a iesit ,mult succes tuturor tinerilor care sustin aceste zile examene .In legatura cu articolul….Cred ca important este ceea ce doreste Domnul de la noi ,putem sa-i slujim in multe alte feluri ,trebuie doar sa-l rugam sa ne descopere cum anume iar daca ne-am dat seama care ar fii dorinta Domnului cu noi sa incercam sa facem cat mai bine acest lucru .Stiu ca este greu de descoperit si stiu ca nu reusim singuri acest lucru .Dupa parerea mea este nevoie de multa rugaciune ,rabdare deoarece poate sa dureze cativa ani buni pana sa ajungem la acesta descoperire ,si cred ca cel mai important lucru trebuie sa fim calauziti de cineva care totdeauna ne va da cel mai bun sfat ,care niciodata nu ne va dezamagii, care are totdeauna o vorba buna pentru noi ,care desii uneori ne mai cearta stim ca o face spre binele nostru, care nu poate fii alcineva decat duhovnicul nostru .Nu-mi place sa spun multe cuvinte ,totusi trebuie sa multumesc Domnului pentru duhovnicul pe care mi la scos in cale si pentru multe alte lucruri care mi-au scimbat MODUL DE A GANDI,am inteles cam ce anume doreste Domnul de la mine iar acum nu-mi doresc alceva decat sa reusesc sa-mi indepliunersc cat mai bine aceasta misiune fara a uita nici macar o secunda ca singura nu o sa reusesc de aceea il rog pe Domnul sa ma ajute ,ii multumesc atunci cand reusesc sa trecem peste o incercare si ii cer ietare atunci cand i-mi dau seama ca nu am facut ceea ce trebuia ca nu am avut rabdare ,ca nu am avut incredere si milte altele .Va rog sa ma scuzati daca comenteriu meu a plictisit fiind putin cam lung dar am scris exact ceea ce am crezut ca pe mine m-a ajutat .Doresc tuturor celor care scriu aici multe bucuri si putere de a continua multi ani ceea ce au inceput ,cred ca este un frumos mod de a sliji Domnului deoarece prin ceea ce faceti aduceti multe bucurii celor care va citesc ,asa cum am mai spus eu personal am invatat multe citind zilnic ceea ce postati v-am simtit foarte mult lipsa desii stiam ca este spre binele nostru Domnul sa va ajute in tot ceea ce doriti sa realizati
administrator
iunie 21, 2010 @ 9:39 pm
Salut Cristina,
Bine ai revenit la noi pe site, ne bucuram ca-ti place si te rugam sa ne porti si pe noi in rugaciune mereu.
Doamne ajuta!
Claudiu Anesti
iunie 22, 2010 @ 9:24 am
Marturisesc ca m-a impresionat impartasirea lui Alexandru 🙂
Claudiu si a ta m-a impresionat dar am comentat sub anonim..
Draga Alex, stiu ca orice ravna a noastra trebuieste curatoita, stiu ca orice pas al nostru spre Dumnezeu in aceste vremuri vrea acolo in inima noastra, launtric, sa fie incurajata, intarita…stiu ca toata increderea noastra intr-un tel si numai intr-acela ne face cel putin sa credem ca ne-am lasat in mainile Domnului..si ca asa cum ai spus…acum trebuie sa o iei de la capat….
ei bine ia-o de la capat mai imbogatit cu o experienta de viata, care fii sigur ca atunci cand vei fi tata, sau chiar preot iti va folosi, si vei putea sfatui pe orice tanar, ca oarecand tu acum, cum din pacate tu nu prea beneficiezi de atentia unui „prieten de suflet”. Parintii bisericii indemnau pe cei care inca nu se hotarasera pt un anume duhovnic sa le fie „duhovnic” scrierile patristice, ale SFintilor Parinti. Insa nu uita un lucru: ceea ce vei gasi in acele carti , punand in practica te vei mantui, dar cadrul , mediul in care vei dori sa aplici sfaturiel si acele indemnuri vor fi mult mai dure si poate nedrepte, cel putin moral, decat admiterea la un seminar….deci ca un pirten de suflet te indemn si incurajez, ia aminte caci binele si aplecarea ta spre bien trebuei intarita si mai mult pentru ca viata va fi mai dura decat o admitere! Scuze pt repetare dar asa am vrut sa subliniez ceea ce se intrevede prin aparenta enreusita …este aparenta…tu in inima ta ai facut ce ai dorit…n-ai ce sa-ti reprosezi…eu cand picam …ma „certam” cu Dumenzeu…de ce Doamne asa…de ce nu cum am vrut eu..ca doar Tu stii ca nu am vrut nimik rau…si tot asa…cred k Dumnezeu zambea si zicea aievea ca „tare incapatanta si nerabdator mai esti Claudiu…am atatea bucurii pregatite pt tine si tu te grabesti sa primesti intai incercarile si indatoririle inainte de a primi intaririle, doctoriile mele pentru a putea primi apoi darurile”…comunica, cu Dumnezeu vb cu El..nu cauta acel priten de taina in oameni…repede poti fi dezamagit….fa-ti din Dumnezeu acel prieten, vb cu el oricand simti…aceasat este rugaciunea adevarata. Sfintii parinti au facut rugaciunile ca un abecedar al convorbirii noastre cu Dumnezeu, dupa ce insa invatam acest abecedar, prin caderi si ridicari, ca si tine, trebuie sa invatam sa facem compuneri, dupa ce am invatat scrisul caligrafic (frumusetea sufleteasca si puritatea), apoi analizam partile de vorbire (tocmai caderile si ridicarile…de ce, pt ce), apoi invatam sa le folosim pe toate in scrierea acestei convorbiri cu Dum,nezeu, scriere cu faptele in inima noastra,(o astfel de scriere este si examenul tau), progreseaza, nu te intoarce la analiza partilro de vorbire…continua cu traducerea setei sufletului tau, cu lucrari mai mari (comunica si fa din Dumnezeu cel mai bun si mare Prieten)!
Iertare pt lungimea mesajului, pt departarea de la subiect si pt orice rau pot provoca prin acest mesaj, daca va fi nefolositor!
Hristos, Domnul Vietii, Bucuria noastra, sa ne daruiasca Bucurie inimiii si Pace sufletelor cu Iubirea Sa de oameni nemarginita!
TEO
iunie 22, 2010 @ 3:17 pm
re:
[quote name=”admin”]Salut Anonim,
In niciun caz nu am renunat, e cel mai frumos lucru din lume pentru mine, si o sa raman mereu cu gandul la asta, dar in acest moment al vietii mele nu vad nicio oportunitate de a ajunge preot.
Totusi nadajduiesc ca Dumnezeu are un plan cu mine, dar inca nu e vremea.
Nu am renuntat niciodata si nu voi renunta nici la 50 de ani sa-mi doresc asta.
si eu sunt in aceeasi situatie…in sensul ca am terminat facultatea de teologie….masterul ….si acum de cativa ani sunt prof de religie…ceea ce sincer sa fiu nu prea ma incanta….dar si aceasta e opreotie….multi se gandesc la preotie doar ca la o afacere……de familie…si asta e f trist1 respectele mele!
TEO
iunie 22, 2010 @ 3:23 pm
:ooo:
Anesti
iunie 22, 2010 @ 3:36 pm
Draga Admin, grabindu-ma, sa nu se ia curentul fiind cam „inundata” zona nu m-am semnat, prin urmare am figurat drept Anonim, cred k este vertical si corect din partea mea sa ma semnez.
In primul rand profit de atentia ta si am o rugaminte, desigur e o perspectiva personala, si anume, daca se poate sa puneti si un rss, pentru a ne abona prin mail sau cumva online pentru noile articole, si ma bucura mult optiunea prin care puten primi avertizari cu noile commenturi la fiecare articol in parte, dar daca s-a putea seta si o memorie virtuala pentru commenturi pt ca suntem nevoiti sa completam din nou, de fiecare data, desi avem acelasi ip majoritatea, si cred k asta aduce multi „anonimi”, iertare ca indraznesc!
In al doilea rand, trebuyie sa te felicit din nou, pentru ca noile generatii de absolventi de pastorala nu mai pot preda, nu mai fac modulul pedagpogic gratuit, invocandu-se oportunitatea si prioritatea absolventilor de la didactica, prin urmare, crede-ma, cum stiu ce va urma in mare parte, tu vei corespunde mult cu noii doriti candidati, pt ca se cere sa fie deja angajati, si casatoriti de minim un an…se triaza subiectiv, stii bine ca nu putem discuta in public aceste treburi…interne!
Fii happy, desigur stiu ca nu e usor, dar eu insumi nici macar prof de religie nu-s, si n-am ce face, ma simt poate mai…putin frumos decat tine…si asta e…
Crede-ma ca iti vorbesc ca un om care te intelege cat de cat din propria viata, si nu-mi doresc decat sa vina ziua in care voi citi tot aici un articol, despre bucuria de a fi preot, impartasita de tine ca preot 🙂
NU cred k va dura prea mult, sunt sigur de asta…ierrarhii se schimba, perspectivele si interesele la fel….Dumnezeu lucreza!
O seara binecuvantata!
Laura-optimista
iunie 22, 2010 @ 9:03 pm
Da, şi eu nădăjduiesc ca domnul Claudiu să devină preot şi cred că va fi un duhovnic foarte apropiat de tineri, ştiind problemele şi preocupările lor. Dvs aveţi deja experienţă cu tinerii, comunicând cu ei pe site, sunteţi o persoană credincioasă, sociabilă… ceea ce înseamnă că aţi fi un bun duhovnic. „Nebănuite sunt căile Domnului”, dumneavoastră sunteţi şi veţi fi în continuare folositor Bisericii, chiar dacă nu veţi dobândi harul preoţiei.
Dumnezeu să vă împlinească dorinţa, învrednicindu-vă să-I slujiţi ca preot!
Mult succes, Dumnezeu să vă ajute în tot ceea ce faceţi spre folosul nostru!
Cu respect,
Laura S.
Claudiu
iunie 23, 2010 @ 7:10 am
Salut Anesti,
Vom face si un link de rss pentru abonare, deja am inceput lucrul asta, e ceva simplu dar n-avem timp.
Cat priveste comentariile cred ca pe viitor vom impune ca fiecare utilizator sa se inregistreze si apoi sa poata lasa comentarii. In acest fel putem face legatura directa si cu chatul de pe Clubul de Prieteni care functioneaza pe aceeasi idee.
Anesti
iunie 23, 2010 @ 7:14 am
Minunat, multumesc tare mult pt atentie.
O zi binecuvantata!
Administrator
iulie 8, 2010 @ 6:35 pm
Pace
Fie ca Dumnezeu sa aibe grija de voi,de toti si de tot ce este Sfant pe acest pamant.Amin!
un om si el
iulie 9, 2010 @ 1:40 am
cat de frumos!eu sant la teologie si am trecut anul 2.Ma bucur sa vad tineri ca voi atat de frumosi!Unde stati ascunsi cand eu simt ca voi nu existati?
Va imbratisez in Domnul!
DIN SUFLET VA ROG , RUGATI-VA SI PTR MINE!
viitor preot
martie 20, 2011 @ 11:08 am
parerea mea este ca nu trebuia sa renunti la visul tau.
faptul ca ai vrut sa devi preot este un lucru minunat ,,Dumnezeu sa te aiba in paza,,
Admin
martie 20, 2011 @ 11:37 am
N-am renuntat, sunt mai dornic ca niciodata.
Guest
martie 20, 2011 @ 12:18 pm
In vremurile de azi sa fii preot este foarte greu. Presupune jertfa. Numai aceia sa se faca preoti care sunt gata de jertfa.
Iertati !
Doamne ajuta !
GABRIEL resurection
martie 20, 2011 @ 9:43 pm
Buna CLAUDIU, Dumnezeu sa te lumineze,sa te spovedesti sa te impartassesti,sa cauti duhovnic bun, sa nu te uiti dupa un cap ,,albit,,doar de vreme, ma bucur ca ai aceasta ravna ,ca ti ai descoperito, insa offfffff……nu cred ca ti imaginezi, si nimeni dintre noi nu este atat de constient, insa jugul preotiei este tare greu….mai bine faci toate pacatele din lume ca mirean si tot ai o sansa sa te mantuiesti, decat sa fii preot si sa faci cel mai mic pacat,ca duhovnic, sa stii ca pacatele se impart la trei, o parte o iarta Dumnezeu, o parte si o asuma penitentul depinde de caz si de canonul pe care si l indeplinsete sau nu si o parte preotul pt ca are aceasta putere cu care a fost investit de a lega si dezlega,o mica neatentie si iei asupra ta ca preot toate pacatele celui spovedit, o mica neatentie si pierzi un suflet….NU VREAU SA TE DEZNADAJDUIESC, dar cere de la Dumnezeu SEMN, ce fel de semn? iti vei da seama la momentul potrivit…cere sa ti dea semn ,raspuns prin gura duhovnicului, sa stii ca poti sa i slujesti lui Dumnezeu si fara sa fii preot, tu insa fa Teologia, pt ca este buna foarte,mai ales ca sufletul tau tanjeste, insa ca sa ajungi aur si sa te mentii trebuie sa treci si sa stai in foc,asta este jertfa la acre te inhami, daca nu ti este gandul asa si te amagesti ca merge si caldicel, nu vreau sa faci cunostinta cu toiagul lui Hristos, nu este imposibil sa te pastrezi curat,insa azi………fiti atenti ca traim vremuri apocaliptice, suntem cei de pe urma,chiar daca ni se pare sau nu vrem sa credem ca nu, inainte de potop Noe a lucrat la corabie timp de 100 de ani ,in tot acest timp Dumnezeu i a anuntat, insa radeau si nu credeau, asa si noi azi, multe profetii incep sa se adevereasca sa prinda contur, incepand cu semnul 666 cu un apropiat razboi, cititi proorocia sf iosif vatopedianul…..TU ALEGE CE VREI CLAUDIU INSA JUGUL ESTE INIMAGINAMIL DE GREU….insa daca alegi ai grija ce vei face pt ca din acel moment scopul tau suprem este de a mantuii pe altii apoi pe tine DUMNEZEU SA TE LUMINEZE,insa ai grija ce ti doresti ca s ar putea sa se indeplineasca…si iti vei lua plata in lumea aceasta, adica nu vei avea scuza inaintea Lui,daca nu esti cum depui juramantul
Ana
martie 20, 2011 @ 9:45 pm
Anonim
Un bun parinte al bisericii noastre spunea ca, ca preot nu poti sa ramai in urma, ptr ca nu te lasa credinciosii. Te imping de la spate, te trag dupa ei, te trezesc din somn, te cheama la slujbe etc. [b]Deci la asa credinciosi, asa preoti.[/b] Cred ca depinde foarte mult si de noi mirenii ce fel de preoti avem. Si ai dreptate cand te referi la jertfa.
Claudiu
Dumnezeu sa-ti ajute. Sigur ai sa fii preot. Dumnezeu are nevoie de lucratori.
Doamne ajuta
Ana
martie 20, 2011 @ 10:47 pm
Gabriel, uite un comentariu despre preotia din placere, daruire si pasiune.
Cataclismul din Japonia, ne-a adus noua romanilor si stiri despre biserica ortodoxa de acolo. Legat de subiectul nostru, iata un articol despre un preot ortodox roman in Japonia:
"Ca răspuns de mulţumire, părintele Cristian Gheorghiu a renunţat la cariera academică şi la toate demnităţile oferite în domeniu, pentru a sluji Bisericii. Pentru a fi în mijlocul celor care au nevoie. [b]„Aceasta este o vocaţie, nu mai este o profesie, iar cine face acest lucru trebuie să-l facă din plăcere, din dăruire, din pasiune. Să nu-l considere un chin, o jertfă, o piedică. Bineînţeles, ştacheta este ridicată înalt din cauza contextului dat, dar nu regret nici o clipă, dimpotrivă, sunt foarte bucuros şi, de s-ar întâmpla, la fel aş alege“[/b], încheie preotul misionar. "
http://www.ziarullumina.ro/articole;1548;1;28796;0;Misiunea-unui-preot-roman-in-diaspora-din-Japonia.html
GABRIEL resurection
martie 21, 2011 @ 11:42 am
Ana sunt total deacord cu tine, responsabilitatea spirituala este una si placerea este alta,este lucru mare sa te lepezi de sine, sa ti iei si crucea si sa urmezi LUI asa cum trebuie,una este sa ai grija doar de tine si de familia ta,si altceva este sa ai grija si de o turma pe deasupra,iar la judecata macar sa o infatisezi la numar asa cum ai primito,iar daca mai adaugi ceva si mai bine, problema este daca vii cu ceva in minus,crezi ca este usor sa fii non stop bland si rabdator,un singur cuvant,,sau port din neatentie si poti sa pierzi un suflet, si preotul e om si mai face greseli,insa multi nu il intelegem pe preot,avem prea mari pretentii, noi acest neam de popor desfrant care face avorturi, avem pretentia sa avem preoti buni….pai sa i nastem atunci, oare ei din ce aluat sunt?
IN FINE FIECARE SA INTELEAGA CE VREA, claudiu sper sa inteleaga corect, si sa aleaga corect, insa pt acest lucru sa se roage,pt ca noi nu stim sa alegem corect
Admin
martie 21, 2011 @ 11:47 am
O rugăciune din Taina Sfintei Hirotonii spune aşa:
"-)umnezeiescul har, Cela ce pe cele cu lipsă le împlineşte şi pe cele neputincioase le vindecă, hirotoneşte pe cucernicul diacon (N)… întru preot"
Orice lipsuri ar avea un om, daca episcopul il gaseste vrednic de hirotonie atunci Dumnezeu prin Duhul Sfant ii va suplini toate lipsurile…si-i va da tot ce-i lipseste.
Totul cu o singura conditie: el, viitorul preot, sa colaboreze cu Dumnezeu, sa nu stea impotriva harului ce L-a primit.
Raluca
septembrie 8, 2011 @ 8:45 am
Am si eu nevoie de un sfat.Mi-as dori sa dau la Teologie Didactica in Timisoara.M-am mutat in oras abia anul trecut si nu cunosc mai pe nimeni care sa ma ajute.Problema este ca,din cate am inteles,se dau unele probe(scrisa si la muzica).Problema mea e muzica.As putea sa iau cateva ore pt. ca sunt varza,dar nu cred ca m-ar ajuta foarte mult.Daca este cineva student(a) in Timisoara(din cate am inteles,sunt orase in care nu se dau nicio proba),poate ma lamureste si pe mine(eventual sa-mi explice toata „procedura” de admitere).Din cate am auzit,la fete nu se tine foarte mult cont de voce,dar nu stiu ce sa cred.Va multumesc mult.
Administrator
septembrie 8, 2011 @ 11:03 pm
Salut RalucaM,
Eu zic sa te duci la examen fara grija pentru ca nu cred ca muzica va fi proba eliminatorie, si chiar daca se va intampla asa, vei trece usor de ea, pentru ca la Teologie Didactica nu e nevoie sa stii muzica la fel ca la Teologie Pastorala si profesorii vor fi foarte indulgenti, mai ales ca tu ca fata n-ai facut seminarul si n-aveai de unde sa stii.
Eu am intrat la Pastorala la Bucuresti fara examen de muzica.
Invata si tu solfegiul de la cap la coada si de la coada la cap si gata.
E simplu.
Nu da inapoi din cauza muzicii… du-te cu drag mai departe!
Bogdan Andrei
martie 18, 2013 @ 11:58 am
Buna ziua!
Ma numesc Pisica Bogdan Andrei , sunt din Braila si am 14 ani.Anul acesta , in vara , am examenul national.Cel mai important.Eu am decis sa merg la Seminarul Teologic Sfantul Andrei din Galati.Acum , urmez cursurile in Braila.
Intrebarea este:
Cam ce medie mi-ar trebui ca sa ajung la acest liceu? Si sa urmez o facultate pentru a deveni preot.
Media mea generala , este cam 8.50 , 8.70.
Va multumesc pentru detalii.
albinuta
martie 19, 2013 @ 8:07 am
Doamne ajuta ,Bogdan deoarece anul trecut baiatul meu a sustinut examenul pentru a intra la liceu o sa incerc sa-ti dau un raspuns la intrebarea ta .
La liceeele cu profil teologic (si altele cu profil)inainte de a se da examenele nationale ,se da o proba eliminatorie (nu foarte grea am inteles ) in cazul liceului ales de tine o proba teologica ,deci ca sa stii exact tu trebuie sa te interesezi de pe internet sau sa te deplasezi personal pana la acel liceu ,probele sunt undeva prin luna aplilie -mai ,apoi daca ai fost admis la aceste probe dai examenul national si in functie de media obtinuta la examen + media ta generala in clasele V_VIII se va face o medie cu care vei putea sa intrii la liceu prin selectia pe calculator .(nu mai retin exact denumirea ).Deci dupa cum vezi este un lung sir de pasi care trebuie urmati ,nu as putea sa-ti dau un raspuns concret acum ,Inaite sa te inscrii vei primi o brosura cu toate liceeele din judet cu locurile pe care le au fiecare liceu si cu mediile cu care s-au intrat anul trecut (respectiv cea mai mare nota si cea mai mica nota ),abia atunci vei vedea daca te incadrezi cu media obtinuta (asa cum am scris mai sus )la liceul dorit de tine
Parerea mea este sa imncerci daca i-ti doresti cu adevarat ,nu ai nimic de pierdut ,oricum sa nu uiti de probele care se dau inaite ,mergi cat mai curand si te intereseaza .Stiu toate acestea deoarece si baiatul meu inclina spre seminar teologic insa nu era destul de hotarat ,a avut in scoala cam acelasi medii ca si tine ,putea sa intre la seminarul teologic insa am hotarat impreuna ca este mai bine sa se mai gandeasca ,acum urmeaza un liceu teoretic cu profil uman
Dumnezeu sa -ti ajute ,nu descuraja daca asta doresti cu adevarat
Bogdan Andrei
martie 19, 2013 @ 12:26 pm
Multumesc mult pentru raspuns!
Nu am inteles un lucru.
Eu trebuie sa dau examenul national si in scoala aceasta unde sunt acum, si la seminar?
Chiar daca sunt la scoala in aprilie-mai , trebuie sa dau „testul”?
Ana
martie 19, 2013 @ 6:43 pm
[b]La multi ani Claudiu![/b]
Doamne ajuta
Post cu folos duhovnicesc
albinuta
martie 20, 2013 @ 8:06 am
Bogdan,iertare ca nu am reusit sa ma fac destul de inteleasa de asemenea iertare daca raspund cu o oarecare intarziere (mi-am propus ca macar in acest post sa intru pe calc doar dimineata si cat mai putin timp ),acum care este treaba cu examanul :deoarece tu doresti sa intri la un liceu teologic (cu profil ) asa cum am spus si ieri trebuie sa te deplasezi la liceu sa te inscrii undeva in luna aprilie poate chiar sfarsitul lui martie (nu stiu exact cand -cauta pe internet si vei gasi exact data si de ce acte ai nevoie pentru inscriere ).Tot atunci vei afla ca va trebui sa susti o proba practica (cred ,asa a fost anul trecut ) constand din recitarea unei cantari bisericesti pe o anumita voce nu stiu detalii (le vei primi de la liceu ).Proba practica va fii la seminarul de teologie in perioada aprilie -mai (nu stiu data ).Apoi daca primesti admis la aceasta proba, dupa ce ai sustinut examenul national la tine in scoala(nu in alta parte ) poti sa mergi sa te inscrii la seminarul teologic asa cum am sapus ieri vei fii repartizat de calculator in functie de media obtinuta ).Acestea au fost pasii anul trecut poate intre timp s-a mai schimbat ceva ,nu stiu vei afla cand vei merge la liceu sa te intresezi .Nici despre proba practica nu pot sa-ti spun foarte exact deoarece asa a fost la liceul unde ne-am interesat noi ,poate ca asta difera de la un liceu la altul .Baiatul nostru s-a cam intimidat cand a auzit de sustinerea probei pentrui ca nu se prea pricepea ,ulterior am aflat ca nu avea de ce sa se sperie ca nu era asa de greu ,cei din comisie erau destul de intelegatori .Asa cum am mai spus si ieri pasul principal acum este sa te interesezi la liceu .
Dumnezeu sa-ti ajute si sa ne dai in vara vesti bune
albinuta
martie 20, 2013 @ 8:14 am
Tocmai am intrat pe pagina Seminarul Teologic „SF Ap Andrei „nu am gasit multe date insa am gasit un filmulet :Examenul de admitere 2012 ,acolo am observat ca au sustinut o proba scrisa .
Andreea
iunie 23, 2013 @ 2:04 pm
Doamne ajuta. Cat este de greu la Facultatea de Teologie Ortodoxa (asistenta sociala)? Am o prietena care este la agronomie si tot timpul se plange ca este foarte greu, ca are mult de invatat si chiar daca invata tot mai pica cate un examen, si profesorii sunt foarte duri.
Roxana Loredana
iunie 23, 2013 @ 4:03 pm
Ce poveste frumoasă:) Sper ca Dumnezeu să ne dăruiască tuturor minte limpede și sete de a-L cunoaște nu doar în teorie, ci mai degrabă în practică!
Andrei-Marin
iunie 24, 2013 @ 12:10 am
[quote name=”Andreea93″]Cat este de greu la Facultatea de Teologie Ortodoxa (asistenta sociala)? Am o prietena care este la agronomie si tot timpul se plange ca este foarte greu, ca are mult de invatat si chiar daca invata tot mai pica cate un examen, si profesorii sunt foarte duri.[/quote]
Depinde la care facultate (din țară) mergi…. Eu acum am terminat teologia didactică și nu mi s-a părut deloc greu. Depinde și unde studiezi sau ce profesori prinzi. Dar sincer, acum mă gândesc că ar fi fost mult mai bine dacă aveam profesori mai severi, pentru că așa învățam mai mult.
Un sfat personal (dacă vrei cu adevărat să te alegi cu ceva în viață) în situația în care ai posibilitatea de a opta între mai multe variante, să mergi la cea mai bună facultate (din domeniul pe care vrei să-l urmezi) și să dai totul pentru a obține cele mai bune rezultate. Acum e momentul (în anii studenției) în care te formezi foarte mult, dobândești anumite aptitudini (în domeniul pe care îl urmezi), care sunt foarte importante pentru formarea profesională, de aceea trebuie să urmărești să valorifici timpul și energia pe care o avem în tinerețe, pentru că o bună pregătire își va aduce și roadele pe măsură. Cu cât ești mai pregătită cu atât ai mai multe șanse de reușită. Succes!!!
Andreea
iunie 24, 2013 @ 10:12 am
[quote name=”Andrey”]
Depinde la care facultate (din țară) mergi…. Eu acum am terminat teologia didactică și nu mi s-a părut deloc greu. Depinde și unde studiezi sau ce profesori prinzi. Un sfat personal (dacă vrei cu adevărat să te alegi cu ceva în viață) în situația în care ai posibilitatea de a opta între mai multe variante, să mergi la cea mai bună facultate (din domeniul pe care vrei să-l urmezi) și să dai totul pentru a obține cele mai bune rezultate.[/quote]
Unde ai facut facultatea? La didactica trebuie sa ai voce, nu? Imi este frica ca nu o sa fac fata la examene.
Andrei-Marin
iunie 24, 2013 @ 12:25 pm
[quote name=”Andreea93″]
Unde ai facut facultatea? La didactica trebuie sa ai voce, nu? Imi este frica ca nu o sa fac fata la examene.[/quote]
Caută-mă pe mess [i]cionca_andrey[/i] și îți zic mai multe, că acolo scriu mai repede. Sunt puțin ocupat perioada asta si de aceea nu pot sta să scriu aici mesaje si să tot verific. Vorbim mai bine pe mess despre ce tot te interesează.
Eu am terminat la Baia Mare unde nu este decât o secție de teologie…
Iovanov
septembrie 17, 2013 @ 6:07 am
Mulțumesc frumos Claudiu pentru articol .
Dumnezeu să te ajute !
Spatar Claudia
septembrie 17, 2013 @ 2:06 pm
Doamne ajuta ! Am citit articolul si sunt impresionata de acest lucru ! Eu sunt in clasa a XI a la Liceul Teoretic [quote]Octavian Goga[/quote] Huedin la profilul real specealizarea mate-info . Pe viitor imi doresc sa dau la Facultatea de Teologie [quote]Andrei Saguna[/quote] din Sibiu , la teologie didactica . Daca nu intru acolo am sa incerc si la Cluj-Napoca. As vrea sa vorbesc cu mai multe personae care sunt /au fost la una din cele doua facultati. Va astept cu mare drag sa vorbim pe aici pe site sau pe andresa de mess spatar_claudia@yahoo.com. Sa aveti zile pline de bucurii!
@ Claudiu
Cred ca vei fi un preot minunat ! Astept vesti bune despre tine in acest sens ! Toate cele bune tuturor !!
Claudiu Balan
septembrie 17, 2013 @ 2:11 pm
Cu plăcere, Deian14.
Diana, Dumnezeu să-ți ajute să intri la facultate și să-i slujești lui cu drag, așa cum va rândui El.
În privința veștilor… nu am noutăți.
Doamne ajută!
Mihaela Claudia
martie 10, 2014 @ 12:29 pm
[quote name=”claudiu_admin_ot”]Cu plăcere, Deian14.
Diana, Dumnezeu să-ți ajute să intri la facultate și să-i slujești lui cu drag, așa cum va rândui El.
În privința veștilor… nu am noutăți.
Doamne ajută![/quote]
Buna.
Lasa-mi si mie un id sau o adresa de facebook daca se poate. As vrea sa te intreb ceva.
Daca este posibil.
Multumesc.
Doamne ajuta !
Spatar Claudia
septembrie 17, 2013 @ 3:34 pm
daca vrei am putea sa vorbim pe adresa mea de mess
chiar mi-as dorti acest lucru foarte mult
ClaudiaDiana
ianuarie 1, 2014 @ 3:38 pm
@Claudiu
Datorita unor probleme la adresa de mess nu mai am acel cont .
Va rog sa ma iertati daca v-am gresit ceva ! Vreau sa va felicit pentru tot ce ati facut si cu ingaduinta voastra as vrea sa postez Campania „Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie” dar si l-a altele . Aceasta campanie m-a facut sa imi doresc sa fac parte din Grupul OT. Pentru ca acum suntem intr-o perioada binecuvantata de Dumnezeu am sa va fac si eu o urare:Va doresc atatea clipe fericite cati fulgi de nea intr-o iarna ca-n basme. Un an nou mai bun, cu pace si liniste in suflet si cu multa dragoste in inima ! Fie ca acum sa privim inapoi cu iertare si recunostinta , inainte cu iubire si speranta ,in jos cu intelegere iar in sus cu recunostinta .Fie ca Anul Mantuirii 2014 sa deschida poarta spre un an plin de bucurii ,fericire si sanatate sufleteasca si trupeasca.
Ps As vrea sa vb cu tine inainte si daca vei vrea tu s-o postezi.
NICUSOR
ianuarie 8, 2014 @ 3:38 pm
La multi ani!
Ma numesc NICUSOR, am 24 de ani si am luat bacul in 2012 abia; am avut o situatie fffff grea acasa din cauza tatalui meu dar acum s-a remediat situatia, timp de 10 ani a fost plecat de acasa; sunt cantaret la strana de ceva timp. Imediat dupa ce am luat bacul (media 6.11) m-am inscris la ASE la IDD-contabilitate, acum sunt anul II (FAC CONTABILITATE DIN 2007-AM O MATUSA CONTABILA DE LA CARE AM INVATAT;
Frecventez de mic biserica si visul meu este sa devin preot; o perioada de timp nu am mai frecventat biserica, dar am inceput iarasi sa merg la biserica si am devenit cantaret; ADOR CEEA CE FAC; prietena mea este in cumpana: ba este ba nu este de acord;
Anul asta as vrea sa dau la teologie pastorala in Bucuresti.
Am vreo sansa?
Ce trebuie sa fac?
Liceul l-am facut la ID.
Mi-am cumparat dogmatica si as vrea sa ma apuc de invatat.
Astept sfaturi;
DOAMNE AJUTA!
sharbinsk
ianuarie 8, 2014 @ 4:45 pm
Înainte să faci teologia, ia în calcul că această profesie este o intrare în eternitate, și că nu poți să o faci oricum sau să fii unul din turmă(grămadă) ci ai rol de [i]luminător al lumii și de sare a pământului.[/i]
Ori o faci indiferent de sacrificii și încerci să fii cel mai bun ori, te orientezi spre altă meserie.
În primul rând trebuie multă rugăciune.
Apoi, trebuie timp uriaș alocat studiului ca să faci față valului lumii și sectarilor care răpesc enoriașii.
Gândește-te :
Poți să faci și teologia la nivel avansat și să lucrezi în același timp pt a te întreține pe timpul facultății ?
E bună contabilitatea pt că un paroh trebuie să țină și evidențele, observ la parohul Bisericii.
Apoi să iei în calcul că pe unii preoți- mofturile și arfele soției i-au adus la capătul puterilor sau la decădere, de au ajuns să ia din avutul obștii pt a-i satisface poftele, sau să calce zile de post că femeia nu se putea abține.
Deci dacă unei femei nu-i place ideea de preoteasă de la început, ar trebuit ținut cont pt că s-ar putea ca spiritul ei libertin sau predominant lumesc să o împingă la gesturi incompatibile cu exigența canoanelor.
Ea măcar e sinceră și pt asta trebuie respectată, tu în schimb ai drumul tău și Dumnezeu îți va trimite viitoarea soție, dacă acest drum este cel Binecuvântat în viața ta.
Sfătuiește-te cu duhovnicul și eventual mai interesează-te de la teologi ce trebuie făcut.
Și încă o chestie, să nu ai așteptări prea mari de la oameni pt că altfel vei fi dezamăgit de unele comportamente ale teologilor.
Dacă ai o motivație pur sinceră, aceea de a-l slăvi întreaga viață pe Dumnezeu, și nu de a avea alt statut în ochii sătenilor, apropiaților, atunci ți se va arăta ce să faci.
Și foarte important cercetează să nu fi căzut în vreun păcat care e impediment canonic de la hirotonie(sex premarital etc) sunt în Moliftelnic și în Pidalion cred, și să nu-l ascunzi ca să nu vină blestemul asupra ta.
Să ții cont că de acum înainte teologia e jertfă pură și inflația aceasta de teologi pe toate gardurile se va termina, iar lumea încet-încet se sălbăticește sub afluxul păcatelor .
Deci să fi gata și pentru mucenicie chiar și până la temniță,surghiun și bâtă dacă apuci pe drumul acesta.
Nu vreau să te sperii ,dar preoția poate ține și 40-50 de ani.
Dumnezeu să te ajute să alegi binecuvântat, indiferent de ce profesie vei urma!
Pace ție !
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 9, 2014 @ 7:39 pm
Cand ne paste gandul sa devenim preoti cred ca mai bine ar fi sa ne punem intrebarea”vreau sa imbrac haine preotesti intr-o biserica ce ma va salariza, sau doresc sa ma dedic trup si suflet Domnului ajutandu-mi fratii crestini sa aleaga calea cea dreapta?”. Spun asta pentru ca azi din pacate intalnim multe fiinte omenesti de sex barbatesc care imbrac acele haine preotesti dar care putini dintre acestia au darul si reusesc sa patrunda-n adancul sufletului unui om, sa scoata ce-i rau din el si sa planteze principii si ganduri crestinesti. D.p.d.v. al DEX-ului roman PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. Din punctul meu de vedere a fi cu adevarat preot mai inseamna si a-ti depune silinta sa-i indrepti pe cei ce-au gresit in fata Tatalui iar asta s-o faci din iubire fata de Dumnezeu si nu cu scopul de a primi un salariu. De ce consider acest lucru f.imp. in randul preotilor? Pentru ca citeam cu cateva zile mai inainte un material in care se vorbea ca adevarata comoara a bisericilor sunt ateii, criminalii, hotii, mincinosii, s.a.m.d. ce le pare rau pentru ce au facut si care din adancul inimii lor isi cer iertare sub patrafir. Si eu am incercat sa intru la seminarul teologic insa nu am putut pe motiv ca nu i-am bagat cuiva niste bani in buzunar si astfel ca sa aiba motiv intemeiat de a ma refuza in seminar m-a indemnat sa pregatesc pentru proba muzicala cantarea „Doamne miluieste” in comparatie cu altii carora le-a dat cantari mult mai frumoase si mai lungi ca durata… astfel la acea proba mi-a dat de inteles ca sunt un nimica pe langa aceia deci nu am ce cauta in seminar. Multa vreme am prins ura fata de preotime, aprox.un an nu m-am mai dus la biserici vorbindu-le da rau… cu timpul s-a ameliorat problema, intrucat iubirea invinge totul si aducandu-mi aminte de proverbul „nu haina face pe om” mi-am zis in adancul sufletului meu ca pentru a fi crestin si a-l iubi cu adevarat pe Dumnezeu nu e nevoie de haine preotesti ci de inima si credinta. „Fericiti cei flamanzi si insetati de dreptate ca aceea se vor satura!”
Claudiu Balan
ianuarie 9, 2014 @ 8:05 pm
Nicușor, ai șanse să faci această facultate, dar nu poți avea și servici de 8 ore în același timp, pentru că nu te vei putea duce la seminarii și prin urmare nu vei intra în examene și vei avea restanțe multe și nu vei putea termina facultatea.
De intrat intri, că nu e greu. De ieșit e mai greu.
Trebuie să te ții de ea bine.
Să fii pregătit pentru un post de preot la țară la început și să nu ai așteptări prea mari de la profesori, preoți, teologi și oameni…
Să faci totul din iubire pentru Dumnezeu și aproapele.
NICUSOR
ianuarie 10, 2014 @ 6:51 am
Multumesc pentru indrumari Claudiu.
NICUSOR
ianuarie 10, 2014 @ 6:53 am
[quote name=”Claudiu-admin”]Nicușor, ai șanse să faci această facultate, dar nu poți avea și servici de 8 ore în același timp, pentru că nu te vei putea duce la seminarii și prin urmare nu vei intra în examene și vei avea restanțe multe și nu vei putea termina facultatea.
De intrat intri, că nu e greu. De ieșit e mai greu.
Trebuie să te ții de ea bine.
Să fii pregătit pentru un post de preot la țară la început și să nu ai așteptări prea mari de la profesori, preoți, teologi și oameni…
Să faci totul din iubire pentru Dumnezeu și aproapele.[/quote]
Multumesc mult de tot Claudiu pentru indrumari.
Am lucrat pana anul trecut, am avut serviciu de 8 sau chiar mai multe ore pe zi.
La partea de contabilitate am cateva firme la care tin evidenta contabila si nu imi ocupa mult timp. De mic am acest vis sa devin preot si imi place foarte mult la biserica. Astept mereu cu nerabdare sa merg la strana sa Ii slavesc numele Domnului.
Stau la 30 de km de Bucuresti si m-am gandit ca as putea sa fac naveta la facultate; m-am gandit ca pot face facultatea de teologie si in acelasi timp sa fiu cantaret la biserica.
As vrea sa aflu de la tine cat mai multe detalii si iti las mai jos id de mess si o adresa de mail pt a ma contacta.
Inca o data iti multumesc si astept sa ma contactezi!
id: nicusorciolpani
mail: nicusorciolpani@yahoo.com
sharbinsk
ianuarie 9, 2014 @ 10:59 pm
[quote]Si eu am incercat sa intru la seminarul teologic insa nu am putut pe motiv ca nu i-am bagat cuiva niste bani in buzunar si astfel ca sa aiba motiv intemeiat de a ma refuza in seminar…[/quote]
xiorel, Cristi – nu-mi spui nimic nou,în unele eparhii există chiar și cote diferențiate in funcție de cât de renumită e parohia.
Până nu demult eram de părere că poți deveni ateu mare, dacă stai aproape de mediul teologic actual și vezi tot ce se-ntâmplă.
Este și motivul pt care păstrez o distanță mare față de administrația bisericească și evit să intru în familiarități cu preoții care smintesc, pt a nu avea material de judecată.
[b]Nu trebuie făcut un scop ultim al vieții noastre nici din preoție, călugărie sau căsătorie, pt că scopul principal e mântuirea, iar restul sunt mijloace prin care se poate ajunge la ea.[/b]
Altfel dacă faci un scop ultim din acestea, experimentezi fie, sentimentul inutilității dacă nu le îndeplinești, fie pe cel al ratării, când constați că așteptările din mintea ta nu au fost satisfăcute de realitate.
Eu cred că Dumnezeu îngăduie să iasă la suprafață scăderile preoților pt a nu-i considera pe preoți niște dumnezei infailibili, mai ales că n-au trecut în Biserica Biruitoare.
Pt că sunt din păcate oameni care se atașează emoțional de preot foarte mult, îl idolatrizează și apoi se vatămă rău, (până la crize de personalitate) când văd adevărata față a lui.
Una e cinstirea preotului, alta e idolatrizarea.
Toată nădejdea noastră e la Dumnezeu nu la om, care oricât de desăvârșit ar fi poate oricând greși.
Preoția, Hirotonia și Harul nu vor fi niciodată afectate de micimea omenească pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit.
Orice teolog care-și dă interesul și vrea sincer să facă misiune este ajutat de Dumnezeu.
Astfel de preoți vor fi mereu acolo pt enoriași și nu te vor repezi la spovedanie când vii cu listele de păcate „scurteaz-o că așteaptă și alții”
Deși am zis că nu mai scriu, observ tot mai multă lume tulburată de administrația bisericească, și nu de Biserică în sine cu Sfintele ei Slujbe.
De aceea trebuie ținut cu dinții de integritatea canoanelor și de Sfintele Taine, Sfânta Liturghie și Moliftele Sfântului Vasile .
Ca să nu te smintești, înveți să faci diferența între latura administrativă și cea canonică și cauți o parohie în care prioritatea e slujirea și apoi administrația.
Soluția NU e izolarea.
Îi mulțumesc pe această cale și lui Claudiu pt că nu a șters postările acestea, pt ca oamenii să nu fie surprinși dacă se vor întâlni cu astfel de lucruri și să înțeleagă că nu slăbiciunile omenești țin Biserica ci Harul lui Dumnezeu.
Că dacă era un sistem pur omenesc, se destrăma după prima generație la presiunile care există în acest mediu.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 10, 2014 @ 12:05 pm
[b]Nu trebuie făcut un scop ultim al vieții noastre nici din preoție, călugărie sau căsătorie, pt că scopul principal e mântuirea, iar restul sunt mijloace prin care se poate ajunge la ea.[/b]
Total de acord cu asta! Cum in inima multora dintre noi s-a intiparit profund ideea ca cea mai importanta lege e aceea de a-L iubi pe Dumnezeu (asa spunea Iisus cand a fost intrebat care-i cea mai importanta porunca) tot asa ar trebui sa stabilim/hotaram ca in viata noastra principalul obiectiv sa fie mantuirea.
Dan Tudorache
ianuarie 10, 2014 @ 10:53 am
Ba mulțumim noi Ioane pentru explicațiile detaliate.
Apropos de ”Până nu demult eram de părere că poți deveni ateu mare, dacă stai aproape de mediul teologic actual și vezi tot ce se-ntâmplă”… citeam într-o carte cu mărturii despre părintele Arsenie Boca că a atenționat un tânăr care voia să dea la teologie că s-ar putea să iasă ateu de acolo dacă se smintește de păcatele văzute acolo.
Claudiu Balan
martie 10, 2014 @ 4:46 pm
Mihaela, mă poți contact la adresa de email contact@ortodoxiatinerilor.ro.
Preda Valentin Ion
ianuarie 11, 2018 @ 3:04 pm
Către Claudiu: Am și eu o întrebare: ce profil ai făcut la ASE? Eu sunt la ASE în anul I la Infromatică economică la ID, visul meu era din liceu să ajung preot, în orice caz, acum sunt speriat, de când s-a apropiat sesiunea am avut numai frământări și gânduri că nu am ales bine să vin aici, și asta fiindcă pur și simplu, deși m-am forțat cât de cât (zic eu), n-am reușit să dezvolt nici o atracție față de materiile pe care le facem. Efectiv, încerc să învăț, dar parcă pur și simplu nu se leagă. De-aia am gândurile astea. Nici nu mai țin neapărat să ajung preot acum, m-aș resemna și cu orice altă profesie într-un domeniu către care am înclinații, și mi-a dat Domnul câteva înclinații către mai multe lucruri din sfera umanistă, dar am ales ASE oarecum pripit, având liceu de mate-info în spate, am zis că o să mă descurc, dar se pare că în realitate nu prea e așa. Am renunțat la celelalte lucruri care mă pasionau fiindcă mi-am zis că nu mă pot susține financiar, iar teologia am zis că o las pe mai târziu. Toți, dar toți cu care am vorbit mi-au spus că am făcut bine, dar eu personal nu simt asta pe pielea mea. Probabil că după sesiune vom lua o decizie serioasă în funcție de rezultate, însă eu deja intuiesc că vor fi slabe. Tu cum ai reușit să faci ASE-ul? Chiar ai avut înclinație/pasiune sau nici nu te-ai gândit la lucrul ăsta, ci ai învățat pur și simplu? Eu sunt o fire introvertită și foarte filozofică, și poate de-aia am și ajuns așa nedumerit…
Claudiu Balan
ianuarie 11, 2018 @ 5:07 pm
Velisarie, eu am făcut ASE-ul între 2001 și 2005, și mi-a plăcut. Nu cădeam pe spate, dar înțelegeam și învățam cât de cât cu drag. Facultatea de teologie am făcut-o între 2005 și 2009, imediat după.
Eu te sfătuiesc să rămâi la această facultate, altfel vei descoperi că nu-ți place nici următoare… nici următoare… și tot așa.
Preda Valentin Ion
ianuarie 12, 2018 @ 9:21 pm
Îți mulțumesc pentru sfat, toată lumea până acum m-a sfătuit la fel, eu voi încerca să mă țin, însă cum va vrea bunul Dumnezeu! Mult succes în continuare cu toate demersurile asociației voastre!
Sergiu
ianuarie 19, 2025 @ 1:43 pm
am 40 de ani, și vreau să devin Preot, simt această chemare să zic așa, ce să fac? vreo idee cineva? O îndrumare?
administrator_ot
ianuarie 19, 2025 @ 2:57 pm
Sergiu, vorbește cu Dumnezeu în rugăciune, cu duhovnicul tău.
Apoi trebuie să faci facultatea de teologie și apoi să te căsătorești.
Cam acesta e drumul cel mai scurt.
Alex
martie 7, 2025 @ 1:44 pm
Sunt curios unde este acum autorul articolului,preotul.
Am avut chemare spre preotie la vârsta de 12-13 ani .Dar nu am urmat-o.Nu am știut ,copil fiind pașii pe care trebuie sa îi urmez.Iar părinții mei nu erau încantati de idee.Abia acum aflu după ,30 de ani că Seminarul e in loc de liceu și cu acest seminar puteam ajunge preot ..Viața a trecut …Și acum la vârsta aceasta doar facultatea probabil mai e o opțiune pentru mine ,facultate pe care nu știu dacă voi mai avea puterea să o termin..
Ce bine ar fi dacă oamenii și-ar urmă de la început chemarea …