O fata: „Vrem sa facem lucrurile singuri, dupa care, cand ceva scartaie alergam la Dumnezeu”
A te pastra curat pana la casatorie, o practica demodata? De multe ori aud aceste cuvinte, si anume ca “Nu mai traim in vremurile de demult, s-a schimbat societatea”. Da fratii mei, s-a schimbat societatea. Dar sacrificiul Domnului nostru Iisus Hristos nu s-a schimbat.
Nu sunt nici o fata care a terminat teologia, nici o fata care s-a nascut in Biserica si care toata viata ei nu a purtat decat fuste lungi. Dimpotriva, sunt o fata ca voi toti, care acum 4, 5 ani, nu vroia sa auda de Biserica. Nu ii suporta pe preoti, nu vroia sa tina post. Avea o razvratire fata de tot ce tine de invatatura Bisericii. Traia in deprimare, si prima spovedanie a venit dupa o tentativa de sinucidere.
In aceasta perioada eu mi-am pierdut virginitatea, necunoscand invataturile Bisericii si neintelegandu-le, am facut acest pacat. Am fost convinsa, ca acesta este un mod minunat, ultima treapta de a trai dragostea impreuna cu prietenul meu. Eu in acea perioada am trait o fericire desarta. Ba eram in culmea extazului, ba apareau acele momente de tulburari si probleme, de certuri, punandu-mi intrebarea De ce ? De ce Doamne ?
Pai de ce. Pai pentru ca omul face ce vrea el singur si de capul lui, fara sa il bage in calcul pe Dumnezeu. Vrem sa facem lucrurile singuri, dupa care, cand ceva scartaie alergam la Dumnezeu si il intrebam de ce ? Asa am ales si eu, sa fac „concert in doi” cu prietenul meu, fara sa ma gandesc macar o clipa ca poate nu ii fac pe plac Creatorului nostru. Societatea s-a schimbat, vremurile s-au schimbat. Dar Dumnezeu e tot acolo, vesnic. Dumnezeu nu se schimba dupa moda, societatea si vremurile noastre.
Dumnezeu m-a ajutat si mi l-a adus in cale pe duhovnicul minunat ce il am si acum, dupa 4 ani. Au trecut aproape 4 ( sau 3 ? nici nu mai stiu), de cand nu mai am relatii trupesti. Iar aceasta lupta o voi duce pana la casatorie, si de ar fi sa ma casatoresc la 30 de ani. Fericirea ce o simt acum, nu se compara cu acea iubire desarta si trupeasca ce am trait-o. Chiar si in ziua de azi, dupa atata timp, inca imi plang pacatul, si il simt , ii simt urmarile, dar traiesc cu nadejdea in invierea duhovniceasca. De aceea, dragele mele, care aveti acest dar nepretuit al fecioriei, pastrati-l cu sfintenie. Cat as da eu sa pot alege din nou, caci va spun, din proprie experienta, ca urmarile, ca ranile, si ca efectele sunt doar negative.
Sunt tot cu acel prieten de 5 ani, cu care am pacatuit. Da, nu m-am apropiat de Biserica pentru ca “A ,saraca, a parasit-o prietenul, normal ca s-a agatat de Biserica, ce sa faca, daca e asa de slaba si singura”. Unii ar zice (sau chiar zic) , ce nebunie mai e si asta? Sa incepi viata trupeasca cu cineva, iar apoi sa o intrerupi brusc, mai ales cand ramai cu aceeasi persoana ? Inseamna ca dorinta a pierit ? ca pasiunea a pierit ? Nu dragii mei, ci dragostea fata de Iisus a luat locul alegerii unei patimi. Asta nu inseamna ca dorinta nu exista, ca lupta nu exista. Si inca cum exista ! Tocmai pentru ca nu am stiut sa fiu cuminte. Durerea ce inca o simti si dupa spovedanie nu e faptul ca nu ai fost iertat, ci sunt urmarile pacatelor tale. Da, lupta e mare, mai ales o data ce ai gustat din miere si ciocolata. Dar cu rugaciune, cu spovedanie si cu alegerea de a nu mai dormi impreuna ( chiar daca intentionezi sa fii cuminte), se poate.
Apropiati de ai mei stiu ca am avut relatii cu prietenul meu, si ca de ceva timp indelungat nu mai am, chiar si unii din familie. Si in general, ma cred putin ciudata. Dar mai bine sa fiu considerata ciudata. Caci numai eu stiu ce efecte negative poate avea pacatul acesta si ce beneficii aduce curatenia si abtinerea pana la casatorie. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, si cei de langa mine incep sa ma inteleaga, si sa inteleaga voia lui Dumnezeu.
In concluzie, din fata razvratita si suparata pe Dumnezeu, astazi iubesc Biserica, il iubesc pe Iisus Hristos, ma abtin de la relatii trupesti, si incerc sa imi duc crucea, sa imi duc luptele, ma nevoiesc, ma rog cum pot si revin cu nadejde la duhovnicul meu care m-a modelat si m-a crescut inca de la prima spovedanie de acum 4 ani. Iar prietenul meu are acelasi drum.
Pastrati-va fecioria dragele mele, cele care o aveti. Nu faceti ca mine. Va spun din experienta si durerile/incercarile unei fete care a facut acest lucru. Poate e mai greu sa fii convins de sfaturile cuiva care doar traieste o credinta (si desi unii nu inteleg, credinta adeavarata ortodoxa), ramanand curata pana la casatorie si spunand altora simplu: „E bine sa ramai fecioara/feciorelnic”. Va spun si eu alaturi de ele: „Da, pastrati-va fecioria. Dar va spune o fata care a trait si necredinta, si credinta caldicica si multe altele.”
Doamne ajuta! Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
Nadejde si mult curaj!
O fata de 20 de ani
