Skip to content

9 Comentarii

  1. Guest
    februarie 9, 2011 @ 1:39 pm

    Natural
    Omenirea incepe sa cunoasca si sa stie din ce in ce mai multe. De-asta si scade procentul de credinciosi din toate tarile. Stiu ca logica este putin cam simplista dar cam acesta este adevarul. Cu cat oameni cunosc mai multe despre ce-i inconjoara cu atat sunt mai greu de ademenit in capcana religiei.

    Reply

  2. Admin
    februarie 9, 2011 @ 2:18 pm

    Tragic
    Salut draga anonim-natural.
    Omenirea incepe sa cunoasca si sa stie din ce in ce mai multe. Perfect adevarat. nimic nou sub soare.

    Dar nu ai argumentat deloc ca sporirea cunoasterii ar duce la scaderea procentului de credinciosi. Argumenteaza te rog cum anume sporirea cunoasterii duce la necredinta, atata timp cat presupunem ca vorbim de o cunoastere neviciata.

    Afirmatia "Cu cat oameni cunosc mai multe despre ce-i inconjoara cu atat sunt mai greu de ademenit in capcana religiei."…denota ca esti un ateu, sustinator al naturalismului, deci ca ateu vezi credinta crestin ortodoxa un dusman. Intr-adevar invatatura de credinta a lui Hristos este un dusman, dar nu al persoanei ci un dusman fata de pacat, ceea ce este altceva decat iti inchipui fata de "religie". Tu vezi religia ca pe o capcana pentru ca iti "-)a peste mana" ca sa nu mai faci pacatul.

    Dar ia sa vedem un pic cum sta treaba cu necredinta si cunoasterea:

    Tu spui ca sporirea cunoasterii te duce la negarea lui Dumnezeu, dar vin o gramada de genii, oameni de stiinta ca sa te contrazica cu practica in mod flagrant:

    Louis Pasteur, cel care a pus bazele microbiologiei si bacteorologiei a spus asa: [i]"Cu cat studiez mai mult natura, cu atat sunt mai uimit de lucrarea Creatorului meu. Stiinta ar trebui sa-i apropie pe oameni de Dumnezeu, pentru ca pretutindeni in natura exista dovezi ale unui "proiect divin""[/i]

    Savantul Nicole Paulesc: [i]“A demonstra existenta unei cauze prime a vietii, imateriale, unice si infinit intelepte – iata limita sublima la care ajunge fiziologia. Aceasta cauza prima este Dumnezeu. Omul de stiinta nu se poate deci multumi sa zica: Credo in Deum ( Cred in Dumnezeu ). El trebuie sa afirme: Scio Deum esse ( Stiu ca Dumnezeu exista ).” Dr. N.C.Paulescu[/i]
    Tot Dr. Paulescu spune asa: [i]“Fara Dumnezeu, viata nu poate fi explicata”[/i]

    Alt doctor, care este unul dintre cele mai mari 500 genii ale secolului XX, Doctorul Leon Danaila, si care traieste si astazi, iarasi te contrazice:
    [i]"-)umnezeu mi-a dat creier, maini, judecata, eu trebuie sa le utilizez pentru binele omului".[/i] Detalii despre doctorul Leon gasesti aici:

    https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/documentare/17737-profesorul-leon-danaila-sau-cum-poti-marturisi-credina-******a-in-neurochirurgie.html ([url][/url])

    Iata cum oameni de stiinta sporiti in cunoastere mai mult decat ne putem noi imagina, au ajuns la concluzia ca Exista Dumnezeu! Deci cum vine treaba cu sporirea cunoasterii care duce la ateism?

    PS: ar fi mai natural sa-ti dai si un nume. Asa este firesc intr-un dialog.

    Reply

  3. Claudiu
    februarie 9, 2011 @ 2:40 pm

    Salut Anonim-natural,

    Chiar daca lumea a ajuns sa aiba din ce in ce mai multe informatii despre creatie totusi problemele noastre raman aceleasi de mii de ani: razboaie, certuri, ura, invidie, lacomie, placeri, fuga dupa bani, desfranare, bautura, egoism, necredinta, avorturi, violente, injuri, etc.

    Daca tot am ajuns sa cunoastem asa de multe de ce problemele de mai sus inca mai exista? Ba mai mult: de ce astazi unele din probleme afecteaza omenirea mai grav ca oricand ?

    Descoperirile tehnice aduc un plus de confort dar nu rezolva problemele morale ale omenirii, nu vindeca sufletele, nu ne dau putere sa ne schimbam, sa fim mai buni, sa nu iubim mai mult, ba dimpotriva.

    Lumea nu apeleaza la "religie" ci la Dumnezeu, pentru ca de multe ori doar El ii mai poate ajuta. Poate n-ai avut necazuri si probleme in viata, si din acest motiv ti-e usor sa arati cu degetul pe cei "pacaliti" de religie, dar cand le vei intampina vei vedea ca e foarte greu sa te descurci singur.

    Hristos Domnul a zis: "Fara Mine nu puteti face nimic!"

    Toti am venit la Dumnezeu ca sa ne ajute… nu pentru ca ne-am lasat pacaliti. Pe mine m-a ajutat enorm de mult.

    Daca esti curios, cere-i ajutorul !

    Doamne ajuta!

    Reply

  4. Guest
    februarie 9, 2011 @ 4:44 pm

    Draga admin.
    Nu sunt atat de radical pe cat ai interpretat. Adica, poate ca am niste dusmani in viata (hotia, lipsa de bun simt, lipsa de respect etc.) dar in niciun caz religia nu se numara printre dusmanii mei. Recunosc ca nu inteleg religia, mi se pare desueta, nu imi explic unele erori de logica … dar nu as vrea sa se inteleaga ca am ceva cu ei. Nu sunt vreun cunoscator al argumentelor/contraargumentelor credintei, chiar ma depasesc aceste probleme. Enumerarea facuta de voi a unor oameni de stiinta ce au sustinut niste idei crestine sunt convins ca e incompleta si ca mai sunt multi, cum probabil sunt si mai multi care nu privesc institutiile religioase ca fiind bune de ceva.
    Ca sa fac un rezumat al ideii pe care nu o dezvoltasem, ma gandeam ca, cu cat cunoastem mai mult cu atat percepem ca suntem mai aproape de "viitor" si mai departe de trecut. Ori religia vine de undeva din negura istoriei noastre si parca ramane in urma, nu mai tine pasul cu vremea. Parca oamenii sunt tot mai departe de invatatura crestina, ma refer la aia simpla, D-zeu a facut totul, a facut pamantul, a facut omul, a facut astrele, i-a ales pe evrei ca fiind poprul ales etc. Poate gresesc, dar eu asa simt, ca traim intr-o lume tot mai dezinteresata de religie, daca nu gresesc termenul, cred ca agnostica.
    Cand am spus capcana religiei m-am referit la faptul ca, dupa mine, religia a confiscat atributul sperantei, de fapt pe asta se si bazeaza , pe speranta oamenilor spre a trai mai bine, spre a fi mai sanatosi, spre a fi mai bogati (spiritual sau material). Cunoasterea exclude supranaturalul, pentru ca aceasta speranta divina se bazeaza pe minuni. Asa gandesc eu, nu copiez de niciunde aceste idei, daca am gresit pe undeva, macar sunt natural 🙂
    P.S. Imi cer scuze, nu am vrut sa creez o polemica sau o dezbatere pe aceasta tema, dar m-am simtit dator/invitat sa raspund catre admin. Multumesc.

    Reply

  5. cip33
    martie 1, 2011 @ 7:33 pm

    despre destin
    Am gasit pe un site(tot ortodox),ca,asa cum in alte religii gasim termenul de karma,predestinare sau altele,in credinta ortodoxa exista termenul de destin sau soarta!!!Exista asa un termen,exista destin sau soarta?!Daca are cineva un raspuns fundamentat,va rog sa imi raspundeti pe site sau pe ciprianmoruz@yahoo.com!Va multumesc!

    Reply

  6. Saurian
    martie 2, 2011 @ 8:44 am

    Destinul în Ortodoxie diferă de cel din religiile păgâne. Când vei citi undeva despre destin în Ortodoxie să ştii că se referă la planul lui Dumnezeu ce îl are în legătură cu tine. Acum tu poţi să conlucrezi sau nu cu Dumnezeu. Ai libertate totală în a-ţi îndeplini destinul ( scopul vieţii dat de Dumnezeu ) sau nu. Citeşte la păr. Arsenie Boca despre destin.

    Reply

  7. Ana
    martie 2, 2011 @ 9:27 am

    Postul si iertarea, destin si vocatie in ortodoxie
    cip 33

    Cuvantul destin cred ca a fost introdus in limbajul nostru in perioada ateista. Mai cred ca este o legatura cu credintele asiatice, cu ghicirea cu magia, cu horoscopul, caci in astea se vorbeste despre viitorul nostru.

    La o cautare pe net legat de destin in ortodoxie, apare parintele Rafael Noica (de care daca nu ai auzit inca, ai sa-l indragesti mult dupa ce-l citesti) cu un articol:

    [b]Postul si iertarea, destin si vocatie in ortodoxie[/b]. http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/postul-iertarea-destin-vocatie-omului-ortodoxie-68694.html

    Daca ai rabdare si citesti articolul, ai sa ai mult folos.

    Dumnezeu sa.ti ajute

    Reply

  8. Dan
    martie 2, 2011 @ 9:42 am

    Salut Cip33!
    Voi incerca sa-ti explic, din amintirea cuvintelor IPS Bartolomeu Anania.
    Nu exista termenul de soarta sau destin cu sensul de predestinare in invatatura de credinta ortodoxa.
    Defapt nici nu are cum sa existe predestinare pentru ca altfel nu am mai avea liberul arbitru, capacitate de a alege liber noi singuri ce si cum sa facem.

    Dar multi crestini folosesc termenul de destin, cu sensul de pronie a lui Dumnezeu pe care o acceptam. Totusi, daca suntem atenti la intelesurile cuvintelor, una este pronia (randuiala lui Dumnezeu) si alta este destinul ca predestinare, caci in cazul proniei avem vointa de a ne insusi pronia lui Dumnezeu sau de a o refuza, iar in cazul predestinarii conceptul filozofic se rezuma la: orice am fi ales asa era menit sa se intample. (deci si criminalii se pot scuza cu predestinarea)

    Sensul cel mai usor de inteles al destinului in conceptia crestina, este cel exemplificat in filmul Forest Gump: La sfarsit Forest spune ca destinul nu ni-l facem doar noi, si nu este nici ceva in care sa nu avem un cuvant de spus, ci destinul ni-l face pe de o parte Dumnezeu (cu pronia) iar pe de alta parte ni-l facem noi. Deci, destinul nostru este o conlucrare dintre vointa lui Dumnezeu si vointa noastra. Nu predetermina Dumnezeu alegerile noastre, ci doar ne asterne variantele mantuitoare iar noi ne exercitam libertatea de a decide ce si cum sa facem.

    Sper ca nu te-am bagat in ceata si mai mult.

    Reply

  9. Maria
    martie 2, 2011 @ 9:46 am

    @cip33
    [b]Nu exista notiunea de destin/soarta ca acceptata in credinta dreapta ortodoxa[/b].Si daca totusi se foloseste ,are cu totul si cu totul alta semnificatie.
    Exista in schimb, de la [b]paganii[/b] ramasa,zeita NEMESIS-zeita destinului – imparte dreptatea in cealalta lume. Femeie inalta incoronata (cu lauri sau diadema) – uneori inaripata,despre care se credea ca este cea mai infricosatoare dintre zeitatii.(http://www.romancoins.go.ro/zei.htm ).Sau cum era scris in alt loc ca zeul saturn hotara destinul tuturor-(http://earad.completdesign.ro/horoscop/capricorn_2.php).O ABERATIE TOTALA,SATANICA CHIAR..
    Desigur ca Dumnezeu da fiecaruia dintre noi un talant,un har,o misiune,dar nu destin.Exclus asa ceva.Nu sunt de acord cu a folosi acest termen in raport cu Dumnezeu.Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru.Daca se crede in destin atunci s-ar anula liberul arbitru,am fii niste marionete de lemn.Depinde de noi cum ne indeplinim misiunea pe acest pamant.Cum sa ne gandim ca fiecare are o soarta prestabilita ? Aud frecvent ca de ex cand se vb despre o persoana care are patima alcoolului altii il compatimesc spunand ca ce sa faca saracul,asta este soarta lui.O nebunie sa afirmi ca Dumnezeu a dat astfel de destine oamenilor,El care si-a sacrificat propriul Fiu pt mantuirea noastra.
    Desigur ca soarta noastra este sa ne mantuim,acesta este scopul principal.Dar indeplinirea acestui scop,inmultirea talantului depinde de noi.Vezi si pilda talantului din Sf Evanghelie.Domnul nu le spune cum sa-si inmulteasca talantii,ci lasa pe fiecare sa aleaga,sa lucreze.
    Iertare si Doamne ajuta !

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *