Vreţi să nu mai suferiţi ?
Când am citit mai de mult ce spune Domnul Hristos: „Fericiţi cei milostivi că aceea se vor milui” (Mt.5,7) nu am înţeles prea bine la ce se referea. Mă gândeam în primul rând că cei care vor ajuta pe săraci şi vor fi darnici întotdeauna vor fi miluiţi de Dumnezeu la judecată, adică vor intra în împărăţia cerurilor.
Acum înţeleg pe lângă promisiunea asta şi altceva.
Înţeleg că atunci când eu îmi fac milă de un sărăc şi-l ajut, atunci şi Dumnezeu îşi face milă de mine şi mă ajută. Mai înţeleg că atunci când eu sunt darnic cu cei necăjiţi atunci şi Dumnezeu e darnic cu mine şi nu mă pedepseşte când greşesc, ci mă iartă.
Cum mie mi-e milă de cineva când îl văd suferind şi-l ajut, aşa şi lui Dumnezeu îi e milă de mine când greşesc şi nu mă pedepseşte. Când eu am fost milostiv cu alţii şi Dumnezeu n-a întârziat să fie milostiv cu mine.
Mă gândeam mai de mult ce bine ar fi să nu suferi, să nu ai necazuri, şi să ai o viaţă fericită continuu. Pare cam imposibil, aici pe pământ. Dar în mare parte eu cred că se poate.
Pe mine nu m-a pedepsit Dumnezeu de multe ori, deşi meritam cu vârf şi-ndesat. Eu n-am primit necazuri de la Dumnezeu deşi ar fi trebuit să primesc. Eu n-am suferit prea mult niciodată. Eu nu pot spune că am avut necazuri ci doar supărări. Am primit foarte multe de la Dumnezeu şi pentru asta am încercat şi eu să ajut pe alţii cum am putut, şi lui Dumnezeu i-a fost milă de mine şi nu m-a pedepsit prea des, nu mi-a dat suferinţe, ci m-a iertat şi m-a făcut să realizez că am greşit.
Eu cred că cine nu vrea să sufere trebuie să ajute şi el pe altul care e în suferinţă. Cine ridică suferinţa cuiva (foamea, frigul, setea, etc.) şi Dumnezeu va face ca suferinţa să-l ocolească şi-l va păzi mereu.
„Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.” (Lc.6, 30-33)
(Claudiu Balan )
Natalia
septembrie 29, 2008 @ 7:29 am
Parintele Nicolae Tanase spunea ca daca nu vrem sa ajungem pe patul de spital sa ii cercetam din timp pe cei care se afla in spitale. Mi-a placut mult asta, si m-am bucurat sa regasesc acelasi gand si aici. Intr-adevar necazurile si boala sunt de cele mai multe ori ingaduite de Dumnezeu pentru ca ne apropie de El. Daca noi am sta mereu aproape si am trai credinta in mod autentic, am scapa de multa durere…
Balan Claudiu
septembrie 29, 2008 @ 12:36 pm
Foarte bine spus, daca noi stam mereu aproape de Dumnezeu care emana sfinţenie, putere, bucuria, liniste, nu ne va fi rau niciodata. Dar ce-nseamna a sta aproape de Dumnezeu ? Înseamnă să fii prieten cu El, căci prietenii stau totdeauna împreuna. Iar prietenii se iubesc. Dar Domnul spune ca „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.”
Care e porunca lui Dumnezeu ? Să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit pe noi.
Natalia
septembrie 30, 2008 @ 7:51 pm
Cred ca cel mai „eficient” mod de a fi aproape de Domnul este de a-L aduce in tine la modul cel mai concret, si asta se intampla in Sf. Impartasanie. Avandu-L in noi, raportandu-ne mereu la El, gandindu-ne in fiecare clipa, in fiecare decizie, cum ar face El. Si de aici vor veni toate, si iubirea, si smerenia…
Ma bucura mult gandurile de pe acest blog. Aveti si o adresa de mail? eu am scotocit cat m-am priceput, dar nu am gasit…
Balan Claudiu
septembrie 30, 2008 @ 11:25 pm
Da, scuze ca nu am trecut nicio adresa de mail, dar chiar o sa fac acum o pagina despre autorii site-ului si care o sa aiba si adresele de email. Adresa mea de email este balan.claudiu@gmail.com
Ma bucur ca-ti place si crede-ne ca asta e singura noastra bucurie, asta e motivatia care ne face sa scriem in continuare. Cand stim ca altii se bucura si se gandesc la Dumnezeu dupa cateva cuvintele scrise si de noi, atunci suntem si noi bucurosi.
ovidiu
octombrie 1, 2008 @ 5:51 am
SI totu-si de frica lui Dumnezeu facem ce facem de ce nu sa le facem pe toate cu smerenie si nadejde in Dumnezeu si sa-i multumim si pt bune si pt rele pt aceasta e lucrarea LUI de a ne indrepta.Este mare lucru daca intelegem aceasta.As vrea ca si voi viitori preoti sa faceti o mica parte din lucrarea pe care a facut-o Sf Ioan de Kronstad merita de studiat .Sa va ajute Dumnezeu.Pacea lui Hristos cu tine.
Balan Claudiu
octombrie 1, 2008 @ 8:50 am
Da, Ovidiu, până la urmă supărari şi necazuri vor mai fi căci chiar Domnul Hristos a zis: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi Eu am biruit lumea.”
Am citit din viaţa Sfântului Ioan de Kronstadt (Viaţa mea în Hristos) şi e cu adevărat un model extraordina pentru preoţii de mir. Chiar şi Sfântul Siluan Athonitul, care l-a cunoscut pe Sf Ioan, spune că era un om cu foarte mult har si atragea sute de oameni dupa El numai cand ieşea din casă, oamenii veneau după El exact cum veneau după Iisus Hristos ca să se vindece.
Alex-AcE
aprilie 9, 2009 @ 4:33 pm
Interesnta remarca despre viata.. Si am inteles de ce ne bucuram pentru cel pe care il ajutam la necaz. Deci ideea este ca ajutam pe cinve e totul nromal, dar Domnul intoarce fapta si ne face fericiti cu un lucru ceva acolo. Deci asa suntem fericiti cand ajutam pe cineva. Fericirea tot va veni candva, dupa ce faci o fapta bune. Dar in ziau de azi oamenii se bucura si de necazul altuia, si detesta sa-l vada pe semenul sau fericit, caci e dusmnia multa si ura multa, ca el gandeste: Eu nu am atata noroc, si este tot deaspra lui, si el se poate bucura de viata, eu duc o viata trista. In fine, e fericit cand il vede pe celalt trist. Toti tindem sa fim egali. Sa avem sanse egale, dar de unde sa fi si tu ca altul… daca nu faci fapte bune. Tinzi numai sa ai, sa iti doresti bunul apropelui, in loc sa-ti doresti aproapelui zi. Tindem sa o ducem cat mai bine. De suparari vrem toti sa scapam.
Pacat ca nu stim ce sa facem, si ca nu inteleg ce e viata cu adevarat.
g
iulie 19, 2010 @ 2:15 pm
Sfantul meu drag – Sfantul Inchisorilor Valeriu Gafencu, intr-o scrisoare catre familia lui( desi prieteni, frati si surori ii erau toti are se gandeau la el cu iubire crestineasca) spune: [quote]Mă rog întotdeauna pentru voi. Aştept senin ziua fericită când voi fi din nou în mijlocul vostru. În viaţa de închisoare am luat hotărâri mari, [b]de viaţă curată şi de totală dăruire. Vreau să nu mai trăiesc pentru mine…[/b][/quote]
Domnul Hristos sa va mangaie sufletele pt rugaciunile Sfantului Valeriu!!!!!!! :love: :love: :love: