Droguri moderne: World of Warcraft – “lumea haosului sufletesc”
Dependenţa creată de jocurile MMORPG (Massively multiplayer online role-playing game – un joc video unde se întâlnesc la modul virtual jucători din lumea întreagă, live) este o realitate copleşitoare a zilelor noastre. Victimele sunt cel mai adesea adolescenţi. În majoritate, băieţi. Dar şi bărbaţi maturi, aflaţi la vârsta când ar trebui să-şi întemeieze o familie. Indivizi care îşi distrug viaţa reală, fiindcă nu se dau duşi din faţa calculatorului. Pasiunea lor pentru jocurile online a devenit dependenţă. Uită de şcoală, de profesie, de familie. Iar ofertele de ajutor nu sunt prea numeroase.
Cazuri concrete în acest sens sunt numeroase, strigătul după ajutor al mamelor disperate în speranţa de a-şi salva copiii de la autodistrugere se perinda fără ecou. Iată relatarea unei mame a cărui copil este în stadiu de autodistrugere.
“Sunt mama unui astfel de adolescent. Era în anul 4 de facultate. Până în noembrie anul trecut era un student destul de bun. În noembrie a dat de World Of Warcraft (WOW) şi de atunci a ajuns un zombi, nu ştiu ce să mai fac, este plecat de pe lumea asta, am ajuns să cred că mai bine îl omor eu decât să îl văd cum se distruge singur. Nu ştiţi ce simt ca mama când văd ditamai omul care stă câte 18-20 de ore şi omoară la “zgorogi” (eu aşa îi numesc pe omuleţii de pe ecran). Oare ce să fac, am încercat toate metodele până acum (lipsa banilor nu-l deranjează, nu mai are nevoie, de net am pus firma de cablu să-l taie două zile şi mai aveam un pic şi mâncam bătaie când a aflat că de la mine i se trage. Ce să fac? Un sfat de la cei care s-au lăsat. Vă rog, sunt disperată!!!!!”
Acesta este doar un caz din ampla colecţie de relatări ale părinţilor, fraţilor și rudelor celor care au gustat această “plăcere”, devenind dependenţi aproape irecuperabili. Trist.
De ce ar renunţa cineva la viaţa reală în schimbul unei amăgiri, în schimbul unei ”realităţi” deşarte?
Poate deoarece WOW e lumea în care tânărul se simte important. De ce ar da asta pe o lume în care prietenii adevăraţi sunt puţini iar în caz că te supără unul nu poţi să-l spinteci cu sabia sau să-l pulverizezi cu o magie!?
WOW răspunde unor nevoi umane foarte clar definite: apartenenţa la un grup, realizarea profesională, aprecierea, etc. Adesea familiile disfuncţionale, cu certuri şi probleme sunt cauze care îl determină pe tânăr să evadeze în altă realitate. WOW poate fi un semnal de alarmă asupra unor probleme mai grave din familie.
O mărturie în acest sens ne dă un tânăr care, copleşit de problemele familiare, financiare şi sociale, se refugiază în… virtual:
“Ca jucător actual de WOW vă spun că prefer să stau în casă singur şi să mă joc într-o lume virtuală unde mă simt respectat şi împlinit decât să ies afară şi să fiu luat la mişto, insultat, arătat cu degetul, chiar de prieteni sau de fete. Am o grămadă de probleme de familie, de socializare şi financiare, probleme care m-au făcut să renunţ să mai încerc. Vreau să spun că mă simt mai singur atunci când ies afară decât atunci când mă joc WOW, jocul acesta îmi oferă tot ce îmi lipseşte. Vă înşelaţi dacă voi credeţi că n-aş prefera să fac altceva, e trist pentru că alte posibilităţi nu am. Nu trageţi concluzii pripite, nu sunt urât, cred, nu sunt gras ba chiar sunt sportiv. Abia aştept să găsesc un loc de muncă în afara ţării, este singurul lucru care cred că ar putea să mă scape, o viaţă nouă, prieteni noi şi un alt plan financiar, dar toate astea ar însemna să mă îndepărtez de familie.”
Ce să îi răspundem acestui tânăr şi multor altora ca el? Ce le răspunde Biserica? Cum pot fi ajutaţi părinţii acestor copii? Pe foarte multe forumuri, reviste și ziare, se dezbate problema acestui neo-drog. Probabil sursa acestor probleme este lipsa lui Hristos din casele şi inimile celor în cauză. Şi totul pleacă din zorile copilăriei când viitoarei “victime” WOW nu i se “implementează” o educaţie religioasă corespunzătoare prin participarea la viaţa Bisericii. Dacă nu i se cultiveaza copilului de mic “dorul de Hristos”, dorul de Trupul şi Sângele Mântuitorului cel de viaţă dătător, atunci copilul când va ajunge adolescent va ajunge “fără de viaţă” şi va continua aşa în tot cursul existenței, și poate că la rândul lui va lipsi şi el pe copiii lui de “hrana cea adevărată” care este Hristos.
Să pomenim în rugăciunile noastre pe aceste persoane care sunt “pierdute” în virtual, ca prin mila lui Dumnezeu să se regăsească în Adevăr.
(Florian)
Sorin
februarie 9, 2012 @ 10:36 am
Eu răspund ce mi-a spus și mie un fost duhovnic ( singurul bărbat pe care l-am iubit în viața mea… și eu sunt băiat 😛 ) când i-am spus și eu anumite probleme ( nu aveam problema jocurilor dar mă loveam de aceleași greutăți ce le au cei ce aleg jocurile ). Omul îmi spunea că ar trebui să stau un an, doi acolo la mănăstire cu sfinția sa și să încerc să mă integrez în viața de mănăstire. Asta e soluția Bisericii. Integrarea în viața de mănăstire pentru cei care au tot felul de patimi: droguri, alcool, jocuri, etc. Îmi spunea sfinția sa și de faptul că a convins un domn care avea problemă cu droguri și era și căsătorit și copii să stea la mănăstire și să facă ascultare de sfinția sa. Dar din păcate, spunea acest minunat om, fiind foarte ocupat ( este destul de căutat și e un părinte tânăr… sub 40 de ani ) nu a putut să-și concentreze atenția asupra acestui om și după ceva timp a plecat. Știu că sunt rău și bârfitor dar părerea mea personală e că unii din mănăstire au aranjat să se simtă în plus și de asta a plecat. O spun deoarece am stat ceva timp în acea mănăstire și mănăstirea excelează în părinți foarte buni și părinți… mai puțini buni. Știu că îmi și spunea acest părinte la început că unii călugări sunt oameni simpli, de la țară, și de asta pot să mă rănească foarte tare și să încerc să nu-i bag în seamă. Ce vremuri erau atunci…. Toți mă știau cu apelativul de ucenicul iubit al părintelui X. Din păcate acest părinte are ispite foarte mari în acea mănăstire dar nu e așa cu toți sfinții?… Trebuie să-l mai vizitez cât de curând. E singurul bărbat față de care m-am putut deschide total și parcă n-am iubit niciodată pe cineva ca pe omul acesta. Adică singura persoană ce egalează pe acest părinte ar fi fata de care sunt îndrăgostit ( care și ea e un om foarte special și de o înălțime duhovnicească mult mai mare față de a mea ).
Sorin
februarie 9, 2012 @ 10:46 am
Apropo de jocuri moderne îmi amintește acest articol de un episod din TBBT: http://www.youtube.com/watch?v=eHWBl3X6Qus&feature=related
Natalia
februarie 9, 2012 @ 11:27 am
Tratament
Pentru parintii, rudele si prietenii celor impatimiti de aceste jocuri sfatul meu este spovedania lor si participarea lor si a celui „robit” de aceste jocuri cat mai des la Taina Sfantului Maslu. Multa rugaciune, post din partea celor dragi, iar pentru cei care nu se pot lasa de aceste jocuri consilierea psihologica e primul pas necesar.
Preventie
O alta educare a celor mici. Dragi parinti, propuneti-va sa rezistati 2 saptamani alaturi de copiii vostri fara televizor si fara calculator. Vorbiti cu copiii vostri, duceti-i seara la Vecernie, duminica la Liturghie (atat cat pot ei sta in biserica), jucati-va cu ei, captati-i la treburile casei, cantati, spuneti poezii, povestiti, plimbati-va. Toate astea impreuna cu copiii vostri.
Despre ce sa vorbiti cu copiii vostri? Despre orice si despre toate. Daca sunt mai maricei, cereti-le parerea despre diferite aspecte ale vietii si apoi ascultati-i. Ascultati-i ore in sir daca vor sa va vorbeasca. Stie copilul vostru Tatal nostru? Stie Crezul? Eu imi invat puiutul sa spuna Crezul pe autobuz(inca nu are 3 ani). Azi un pic, maine un pic. Despre Iisus Hristos azi un pic, maine un pic. Ce stiu si ce ma pricep.
O Biblie ilustrata ortodoxa pentru copii aveti in casa? Cate minute ii cititi din aceasta carte zilnic copilului vostru? Daca parintii se uita la TV, si copiii se uita la TV. Daca parintii citesc o carte, si copiii vor citi o carte.
De cate ori pe zi va imbratisati si ca sarutati copilul pe obraz? Te cate ori ii spuneti zilnic ca il iubiti si ca Iisus Hristos il iubeste si el, si ca Iisus Hristos e cel mai bun prieten al lui / ei? Ingerasul meu a vrut sa ninga, i-am spus mereu sa-l roage pe Iisus Hristos sa-i trimita zapada, spuneam impreuna aceasta rugaciune. Iar cand a nins, i-am spus ca Iisus Hristos l-a auzit si i-a trimis zapada.
Doamne ajuta in toate!
Albinuta
februarie 9, 2012 @ 11:47 am
Asa cum se stie am si eu un baiat destul de marisor deci stiu cam cat de greu este cu calculatorul si cu jocurile ,nu stiu, sfatul dat de Saurian este foarte bun atunci cand parintii inteleg cat decat despre cat ajutor primesti intr-o manastire si cand taanarul doreste sa si incearca aceasta insa este foarte dificil cand nici nu se pune in calcul pentru ca omul care stie destul de putin despre credinta daca il trimiti la manastire are impresia ca deja i-ai propus sa devina calugar se sperie iar ce urmeaza nici nu doreste sa auda .deocamdata fiul meu fiind mai micut are voie doar 30 deminute pe zii ,am cazut de acord ca ii maresc timpul in momentul in care doreste sa citeasca sau sa faca alceva folositor pe calculator ceea ce se si intampla uneori sincer nu stiu nici eu ce as putea sa fac pentru a il distrage de calculator ,singuruul lucru care mai functioneaza sunt temele si invatatura (acum avand un program mult mai incarcat ),iesirea „pe afara ” cum spune el ,rugaciunea acasa si la biserica ,mici indatoriri specifice varstei si uneori mici pedespse (acum spre exemplu este pedepsit vreo 2 saptamani,stiu ca acestea nu vor functiona la nesfarsit insa nadajduiesc ca cu timpul stand cat mai putin pe aceste feluri de jocuri cu timpul sa renunte singur),mie teama sa i le tai de tot pentru ca este posibil sa se supere destul de tare si cum orice lucru interzsis este si cel mai atragator sa nu fie mult mai greu pe viitor.
Albinuta
februarie 9, 2012 @ 12:02 pm
Foarte frumos ai spus Natalia intradevar daca parintii stiu despre Hristos si copilul stie dspre Hristos doar ca de cele ma imulte ori copiii care stiu despre Hristos de mici sunt mult mai putini in comparatie cu ceilalti si impritenindu-se uni cu ceilalti cum sa spun invataunii de la ceilalti si lucruri folositoare si mai putini folositoare si este destul de dificil sa-i spui unui copil de 10-11 ani aia sa nu faci ,cealalta nu pentru ca mereu o sa spuna x face la fel ,sau y merge si la biserica ,tine si cate o zii de post insa face si el acelas lucru ,singurul copil care nu face este z care nu este „iubit ” si nu se joaca nimeni cu el,vrei sa ajung si eu ca el ,iertare daca m-am intins insa cam asa mi s-a explicat mie la unele din intrebarile puse baiatului,bineinteles ca sunt explicatii de ce asa si nu asa din partea mea insa de multe ori copiii aud doar ce vor ei si trebuie multa rabdare ,intelepciune ,rugaciune si repetitie (spus cumva pe un ton fara sa supere si care sa nu i se para cicaleala )
Sorin
februarie 9, 2012 @ 1:15 pm
Natalia, problema este că în general cei care au copiii care ajung dependenți de jocuri nu au știut să-și crească copiii cum trebuie și până la urmă aici este problema. Când e copilul mic poate fi îndreptat spre activități frumoase mult mai ușor decât atunci când e mare ( deși, mărturisesc cu durere, am văzut cazuri când părinți au exagerat cu apropierea copiilor de Biserică făcându-i să-L simtă pe Hristos ca un chinuitor. Apropo de asta îmi amintesc că întreba cineva la o conferință pe păr. Constantin Necula ce cărți despre Hristos să le cumpere copiilor la care păr. Necula răspundea că ar fi bune ca și cărți să-i ducă pe copii prin pădure, să le arate florile și fluturii și în general frumusețea naturii și prin asta să le vorbească de Hristos ).
Albinuța, să știi că și pe mine m-a speriat foarte mult ideea de a rămâne la mănăstire. De ceva timp de la întoarcearea mea spre Biserică am fugit de ideea de călugărie așa că prin acest sfat vedeam parcă un vechi dușman care vrea asă mă prindă în lanțuri. Totuși am acceptat considerând că e spre binele meu. Normal că nu va funcționa ca cineva să-și forțeze copilul la mănăstire ci trebuie ca acel copil să conștientizeze și să vrea să-și revină. E ca și cum ai interna un dependent de droguri la dezintoxicare fără voia lor. Când își va reveni iarăși va căuta droguri măcar să le facă în ciudă părinților ce l-au dus acolo cu forța. În legătură cu jocurile și televiziunile spunea un autor de cărți în acest domeniu că dacă copilul este crescut într-o atmosferă fără aceste virtualități nu va fi problema să se apuce de ele mai târziu ( în sensul că poate va încerca la început dar imediat va fi dezamăgit făcând comparație cu lumea reală în care trăiește ). Bineînțeles că în cazul în care copilul deja a fost obișnuit cu jocuri e destul de greu să-i interzici. Mai ales dacă nu are o vârstă de maturiate ( 16-17 ani ). Cred că e de preferat lucrurile să rămână la fel iar la o anumită vârstă să i se explice cât rău fac jocurile.
Sorin
februarie 9, 2012 @ 1:21 pm
Iar în legătură cu părinții care au copii prinși în aceste patimi nu cred că pot face mare lucru decât să se roage. Până la urmă durerea ce o vor simți pentru copiii lor va fi plata propriilor lor păcate. În același timp e de preferat să li se acorde acestor tineri foarte multă dragoste și înțelegere chiar dacă uneori părinții vor fi certați de proprii copii. Adică nu ar strica părinții să-și invite copiii să iasă undeva în oraș sau în ceva parc împreună într-o duminică și să încerce să lege din nou relațiile cu aceștia. Oamenii aceștia în general sunt așa deoarece simt o mare durere din cauza lipsei dragoste iar în momentul în care vor primi dragoste și prin harul lui Hristos vor ajunge măcar să conștientizeze că au o problemă și să încerce să caute o soluție. Problema principală e să vrei să lupți cu o patimă că lupta deja e câștigată de Hristos.
marcel
februarie 9, 2012 @ 5:11 pm
Iertare ca ma bag eu desteptul in seama ;)) dar as vrea sa recomand niste carti foarte bune pentru cresterea copiilor si care vorbesc si de efectele televizorului si a calculatorului si altele duhovnicesti sper sa va fie de folos
http://www.jovis.ro/Cartea-Efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane-Virgiliu-Gheorghe-170.htm
http://www.jovis.ro/Cartea-Efectele-micului-ecran-asupra-mintii-copilului-Virgiliu-Gheorghe-Nicoleta-Criveanu-Andrei-Dragulinescu-260.htm
http://www.librariasophia.ro/carti-Pornografia-maladia-secolului-XXI-Gheorghe-Virgiliu–so-6285.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Revrajirea-lumii-sau-de-ce-nu-mai-vrem-sa-ne-desprindem-de-televizor-Gheorghe-Virgiliu–so-1289.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Viata-de-familie-Paisie-Aghioritul-cuv.-so-456.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Mama-ai-grija!-Calauziri-pentru-cresterea-si-educarea-ortodoxa-a-copiilor-rineu-de-Ekaterinburg-sf-so-393.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Familia-ortodoxa–sfaturi-cuvinte-de-invatatura-rugaciuni-Sestun-Evgheni-pr.-so-5.html
si nu in ultimu rand 😀
http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20095
Ana
februarie 9, 2012 @ 9:52 pm
[b]marc31, excelente recomandari.[/b] Banuiesc ca tu ai citit din ele.
[b]
Natalia, mai spune ca spui bine. Intelepte sfaturi![/b]
In familia noastra nu se joaca jocuri, insa pana sa ajungem aici am avut si noi un drum anevoios de parcurs.
Una din cartile recomandate mai sus de [b]marc31[/b] legata de efectele tv-ului mi-a fost de mare folos. Am citit-o pe alocuri, insa am inteles pericolul tv-ului asa ca am pus la cale scoaterea lui din functiune. Fara sa-mi dau seama, acesta a fost primul pas in a face ordine in viata noastra. A fost greu, dar cu rugaciune si rabdare am reusit. Copii au mai ripostat, insa vacanta, vara, calatoriile etc i-au facut sa uite de disparitia tv-ului din sufragerie.
Dupa tv a trebuit sa ne ocupam de calculator. Existau ceva jocuri pe care copiii le mai jucau, insa existau si o multime de pagini pe care le accesau. A fost multa munca mai ales cu unul dintre copiii care nu putea renunta la sutele de prietenii facute pe facebook si multe alte pagini de socializare (nu le mai tin minte numele acum). Acum imi multumeste, insa atunci a fost furtuna mai ales ca era vorba de un adolescent:).
Cu toate cele scrise mai sus, in continuare stam cu mare grija asupra timpului petrecut pe calculator. Dureaza mult timp pana un copil devine atat de puternic incat sa stie singur cand sa se opreasca. Tocmai de aceea trebuie sa ne gasim timp si sa stam mai mult impreuna. [b]Cititi sfaturile Nataliei. E o reteta excelenta de viata sanatoasa in Hristos[/b]
Ana
februarie 9, 2012 @ 9:58 pm
Saurian, ai dreptate. Frumos.
Ana
februarie 9, 2012 @ 10:14 pm
Albinuta draga, acum am citit ce-ai scris. Adevarat ca nu le putem interzice copiiilor ceva dupa ce le-am dat deja voie. Insa trebuie sa le modificam programul si sa ne ocupam mai mult de ei. Am observat ca ceea ce se poate face cu o fetita nu este valabil pentru un baiat. Cu fiul meu daca vreau sa vorbesc nu pot sa stau linistita la masa ci trebuie sa fiu in miscare:). Altfel nu obtin nimic.
Nu stiu varsta fiului tau, insa daca as avea acum un fiu mai mic as merge cu el afara sa bat mingea sau as gasi altceva. Apoi l-as ruga sa mearga la somn mult mai devreme, incat sa nu-i mai ramana timp ptr calculator. Trebuie gandite multe posibilitati pentru a-i scoate din patima asta a jocului. E mult mai periculos decat credem.
Doamne ajuta
Albinuta
februarie 10, 2012 @ 4:46 am
Doamne ajuta ,multumesc Ana pentru cuvintele adresate baiatul are aproape 15 ani,este peclasa a VIII deci aremai mult de invatat ,nu este un elev premiant insa nu este nici printre ultimul din clasa ,este destul de inteligent insa nu munceste destul ,chiar o sa tin seama de ce ai spus cu „borbitul din mers”,sincer nu am mai auzit despre asa ceva ,deobicei ascultace spun ,mai pune in practica ceea ce aude ,mai „uita „cea ce nu-i place din ceea ce aude .Acum nu sta chiar zilnic pe calculator la acele jocuri ,pagina de facobook nu are (nu avem ,nici unul din familie),cu prietenii mai vorbestedin cand in cand pe mess.Sincer incerc de ceva timp sa-l fac sa renunte la jocuri ,in urma cu ceva timp a fost o ora pe calculator(pe zii ),apoi 45 minute ,apoi 30.Mai este un aspect de care trebuie sa tin seama (si pe care inc anu am cum sa-l inlatur ),tatal lui (sotul)si el intra si joaca carti pe calculator ,bineiteles ca am adus explicatii ca nu e bine ,si multe altele insa sunt ascultata ?Ma gandesc ca aceasta il ajuta ,il sustine ca de daca face tata eu dece nu ?Stiu poate parea o scuza insa asa cum am spus deocamdata nu stiu alt remediu
Albinuta
februarie 10, 2012 @ 5:48 am
Multumesc de recomandarile de carte Marc3l,insa m-as bucura daca mi-ai recomanda una potrivita pentru fiul meu,ceva din care chiar sa inteleaga cat de periculoase pot deveni aceste jocuri,ieri intentionat am lasat calculatorul pornit la acest articol ,l-a citit nu cred ca a-ti dori sa stiti care a fost parerea lui(nu crede nimic din ceea ce se marturiseste acolo ).Probabil ca inca el nu este chiar asa de dependent(desii este clar ca ea exista ) ,insa nici nu pot sa stau fara sa fac nimic,vreau sa incerc orice se poate deci multumesc tuturor celor care vin cu cate un sfat .
Ana
februarie 10, 2012 @ 8:03 am
Doamne ajuta Albinuta. Baiat mare ai. Eu credeam ca-i mult mai micut. Din ce scrii la tine nu sunt probleme mari si tu le tii deja in frau. Legat de tata, adevarat ca el este exemplu pentru copii si daca el joaca sigur si copiii vor sa joace. Am o prietena care nu-si mai poate scoate sotul din jocuri. E un om harnic la servici, dar din clipa cand intra in casa jocurile ii acapareaza tot timpul. Nu are putere nici sa vina sa salute musafirii din propria casa. Din nefericire prietena mea nu-i credincioasa si nici un sfat legat de credinta nu are efect asupra ei. Aceeasi situatie legata de jocuri am vazut-o la propria sora:(. E dureros sa vezi cum o femeie isi petrece atat de mult timp cu joc de carti.
Ana
februarie 10, 2012 @ 8:14 am
@Albinuta
[quote]chiar o sa tin seama de ce ai spus cu „vorbitul din mers”,sincer nu am mai auzit despre asa ceva [/quote]
Partea masculina este de obicei mai sportiva si ca atare daca vrem sa discutam ceva important este bine sa participam impreuna cu ei la o activitate. Am dat exemplu cu vorbitul din mers in eventualitatea cand noi ca mame nu putem sa participam la vreo activitate sportiva impreuna cu ei. [b]Avem aici un viitor medic care poate o sa explice mult mai bine ceea ce scriu eu aici[/b] din punct de vedere medical ceea ce scriu eu aici doar din experienta mea de viata. [b]Cred insa ca si baietii, barbatii care scriu aici pot comenta punctul lor de vedere. [/b]
Nu stiu daca ai observat ca barbatii nu stau niciodata de vorba la masa fara un pahar de bautura. Rar de tot se intampla doar sa stea sa vorbeasca. Insa daca lucreaza la un proiect, la o constructie, deci fac o activitate, ei pot discuta.
Doamne ajuta
Albinuta
februarie 10, 2012 @ 9:09 am
Multumesc pentru cele scrise Ana si de asemenea pentru ca incerci oricand sa dai o mana de ajutor,zilele acestea sunt mai ocupata (insa sunt in „grafic”-adica pana acum cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa duc la bun sfarsit ceea ce aveam de facut ) ,cu siguranta nu o sa mai intru pana saptamana viitoare asa ca va doresc tuturor zile cat ,mai calduroase si cu multe binecuvantari de la Dumnezeu
Raul
august 21, 2012 @ 12:41 pm
Traim intr-o lume bolnava, si o societate de 2 lei. Prefer sa petrec jumatate din zi neauzind nici un cuvant in romana, sa nu aud nimic din lumea asta, sau mai bine zis tara asta.
Prefer sa beau, sa ma droghez virtual sau nu decat sa ma sinucid.
Va saluta un jucator de wow.
Sorin
august 21, 2012 @ 12:55 pm
@Raul: De multe ori mi-am zis și eu asta și apoi mi-am dat seama că orice aș face aceasta e lumea reală iar restul e virtual, e fum ce va dispărea. Așa că trebuie să fac un efort să fac ceva cu viața mea în lumea reală căci oricât mi-aș dori lumea virtuală nu va deveni niciodată reală.