Zaheu se eliberează

Zaheu era mic de statură, dar „mai marele vameșilor”. Era plin de bani, dar gol sufletește și neîmplinit. Avea o funcție importantă în oraș, dar îi lipsea ceva din moment ce căuta să-L vadă pe Iisus cu orice preț. S-a „urcat” într-un sicomor ca să-L vadă, dar, pentru a-L întâlni, a fost invitat să coboare. Pentru a-L primi pe Dumnezeu în casa sufletului nostru este nevoie să ne coborâm. Un om în genunchi înaintea icoanei Mântuitorului este mai mare decât oricare altul, spunea cineva.

– Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.

Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se.

De ce s-a bucurat Zaheu? Pentru că golul inimii lui, gol de o viață, s-a umplut. Nu l-a putut umple nici cu bani, nici cu slava lumii, nici cu puterea conferită de rangul social. Îmbogățindu-se cu prezența Mântuitorului în casa sa – singurul lucru care poate împlini umanul – Zaheu, bucurându-se, s-a hotărât să fie generos, să dăruiască.

– Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.

Iar Mântuitorul la dărnicia sa răspunde:

– Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia,(…).

Zaheu s-a eliberat de sine pentru a se umple de Dumnezeu. Banii și funcția și numele îi deveniseră o povară, ca multor oameni din zilele noastre. A renunțat la orgoliu și s-a suit în copac nu pentru a fi văzut, ci pentru a vedea, pentru a căuta o salvare din starea în care se afla. A fost sincer. Viața pe care o ducea nu era viața pe care, în adâncurile inimii lui, și-o dorea. Dacă am fi sinceri cu noi, mulți am recunoaște că viața pe care o trăim nu este viața pe care ne-o dorim. De ce oare? Zaheu a revenit cu picioarele pe pământ și, uitând de înălțimea lui, de rangul lui dar și de păcatele lui de vameș corupt, s-a grăbit să-L găzduiască pe Hristos. Uitând de el, ignorându-i pe cei ce murmurau că este un om păcătos, Zaheu este în stare să renunțe la tot pentru a nu-L pierde pe Dumnezeu, pentru a-L păstra aproape.

Astăzi trebuie să rămân în casa ta… astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia. Acestea sunt cuvintele care-i aduc adevărata înălțime și adevărata înălțare lui Zaheu.

Întrebare: de când nu ne-am mai Împărtășit cu Hristos? De când nu ne-am mai coborât și de când nu am mai renunțat la noi pentru a-L primi în casă pe Cel ce ne spune, asemenea unui Cerșetor: Iată eu stau la ușă și bat?

Protos. Nicodim Petre

 

(Visited 8 times, 1 visits today)