Zăpada înfrumusețează urâtul

La noi de vreo patru zile ninge aproape în continuu, iar zăpada este foarte mare. Totul e acoperit de un alb strălucitor, orașul e îmbrăcat într-o mantie albă luminoasă. Toate planurile s-au dat peste cap, astfel ca ninsoarea trimisă în dar de Dumnezeu în preajma sărbătorii Nașterii Fiului Său are efecte benefice asupra comunității. Mașinile sunt îngropate în zăpadă, oamenii sunt obligați să mai circule și pe jos, să se deplaseze fără autobuz sau tramvai, așa încetișor, fiecare cum poate. Și uite așa mai faci mișcare, te mai întâlnești cu cineva cunoscut pe drum, te bucuri de peisaje, îți mai aduci aminte de copilărie…

Mulți au ieșit să-și dezăpezească mașina, curtea casei, aleea din fața blocului, magazinul sau grădina. Și uite așa te mai întâlnești cu un vecin, pe care pâna acum doar îl salutai, mai schimbi o vorbă, îi mai ceri o lopată… Uite așa când te înzăpezești și blochezi tot drumul, ceilalți șoferi coboară din mașini și te ajută ca să poata trece și ei. Necazurile și supărarile îi unesc pe oameni, îi fac mai sensibili la suferința celor din jur.

Orașul ne-a învățat să trăim în mod egoist, fiecare pentru familie și pentru sine, dar zăpada ne-a obligat să fim uniți, să ținem cont de cel lângă noi, să punem umărul la treabă și pentru aproapele nostru. Condițiile grele de iarnă ne-au dus în situația în care banii nu mai pot rezolva totul. Ce dacă ai un portofel plin cu bani dacă nu se mai găsește pâine nicăieri,  nici apă, lanțuri de iarnă, lopeți, și multe altele?!

Iarna e anotimpul meu preferat, zăpada schimbă în câteva ore și cel mai mohorât peisaj. Cartierele pline de blocuri gri și de mașini se transformă într-un câmp alb, cu dune de zăpadă, unde vântul a sculptat forme perfecte ca într-un pastel. Dumnezeu pictează frumos și sculptează fin în zăpada proaspăt ninsă, iar viscolul crează forme ce arată că nimic nu e întâmplător în lumea aceasta.

Praful și mizeria de prin oraș au fost înlocuite cu albul curat al iernii, urâciunea construcțiilor învechite a fost acoperită de neaua căzută fulg cu fulg, ca-ntr-un tablou de iarnă. Așa cum întruparea Fiului lui Dumnezeu a înnoit lumea și pe om așa și zăpada a acoperit tot ce-i urât și imperfect, arătând că răul și păcatul din creație pot fi eliminate într-o clipă de Dumnezeu.

Totul e așa frumos, ca-ntr-o poezie:

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada, Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada; Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi, Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara! Cu o zale argintie se imbraca mandra tara; Soarele rotund si palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare, Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare, Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum, Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare. Intr-o sanie usoara care trece peste vai … In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

(Iarna – de Vasile Alecsandri)

(Claudiu)