{jcomments on}Pentru o persoană pe care ați iubit-o profund, ați fi dispus(ă) să vă mutați într-o țară îndepărtată, știind că vor exista puține șanse de a vă revedea vreodată prietenii sau familia?
De astăzi am deschis o nouă categorie de articole numită „Cartea întrebărilor” în care vom posta zilnic câte o întrebare menită să problematizeze felul în care noi vedem lumea și pe cei din jur. Majoritatea întrebărilor țintesc situațiile limită și de aceea sunt și foarte interesante.
Cât privește această primă întrebare eu, dacă aș fi iarăși tânăr, la douăzeci și ceva de ani aș pleca într-o țară îndepărtată după persoana iubită, chiar dacă mi-ar fi greu să-i mai văd pe cei dragi.
Primul motiv ar fi faptul că Hristos Domnul spune: „Și va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa”. Eu din asta înțeleg că bărbatul nu-și găsește rostul în viață decât alături de femeia sa. Chiar de i-ai avea pe toți cei dragi lângă tine, dacă nu-ți găsești partenerul de viață n-ai să te simți împlinit.
Eu, știind că în tinerețe îmi făceam cu greu o prietenă, dacă mi s-ar fi întâmplat o asemenea situație aș fi plecat după persoana iubită în secunda doi.
De altfel, unul din cei mai buni prieteni ai mei a plecat în Londra după iubita lui, lăsând tot ce avea aici: familie, prieteni, servici, casă și mașină. Dupa doi ani s-a despărțit de ea și s-a întors în țară.
Nu cred ca se pune raspunsul meu…din moment ce eu deja sunt departe de toti cei dragi, dar cred ca dragostea e in masura sa te faca sa inconjori de doua ori pamantul numai s-o intalnesti…”Iubirea e fundamentul fiintei noastre”!
Foarte buna intrebarea ,de multe ori cand doua persoane se casatoresc una din ele renunta la tot ceea ce a avut si se muta undeva mai departe ca sa fie alaturi cu persoana iubita (nu neaparat intr-o alta tara ).Raspunzand la aceasta intrebaremi-am adusaminte de primele zile a casatoriei mele cand dupa petrecerea de la nunta toate persoanele au plecat si am ramas singura ….Primul gand a fost sa urlu,pentru cateva ore nu stiam ce sa fac ,am ramas doar eu si sotul meu ….insa incetul cu incetul am inceput sa cunosc persoane din anturajul sotului meu ,mai greu dar mi-am facut si catva prieteni ,este un pic mai dificil la inceput insa ai si bucuria de a cunoaste alte persoane ,alte peisaje si multe alte locuri noi .Fiind casatorita de mai mult timp acum aici este casa mea ,nu i-mi imaginez viata in alta parte ,ori de cate ori merg in satul in care am crescut am o mare bucurie deoarece ma intalnesc cu colegii ,prietele din tinerete insa i-mi dau seama ca abia astept sa ajung acasa la viata mea ,la casa noastra (apartament).Raspunzand la intrebare pot sa spun ca atunci cand doua persoane doresc sa se casatoreasca nefiind din acelas oras sau tara cu siguranta cel care lasa persoanele dragi pentru sot (ie)se va obisnui cu timpul si nu cred ca va regreta vreodata ca a plecat de langa cei dragi pentru a intemeia o familie
De ce crezi Elena ca nu „se pune” raspunsul tau ? Faptul ca esti plecata de langa cei dragi poate sa te ajute sa te acomodezi mai bine fara ei si sa nu-ti fie asa de greu in momentul in care te casatoresti si dece nu sa-ti intalnesti sotul potrivit exact acolo unde esti acum? Eu cred ca conteaza foarte mult raspunsul tau deoarece multi tineri in ziua de azi ar dori sa plece pentru a avea unde sa munceasca sau sa studieze insa le este destul de greu sa se rupa de familie ,prieteni ,prin raspunsul tau poti sa fii un axemplu ca se poate sa traiesti demn si in alt loc si sa te obisnuiesti cu locul unde ai ajuns casatorita sau nu
Mai intai as incerca sa vad altfel aceasta situatie. Ma gandesc intai la avantaje si dezavantaje. Daca persoana pentru care ar trebui sa merg intr-o tara indepartata despartindu-ma astfel de familie, m-ar iubi cu adevarat, poate as pleca. Iar in caz contrar ma voi afla in situatia de a ma intoarce inapoi dupa cateva luni. Dar dand la o parte toate celelalte lucruri, voi cere mai intai sfatul Pr. Duhovnioc.
interesantă provocarea … cât priveşte răspunsul tău admin (nu ştiu dacă Dan sau Claudiu) te-ai gândit oare şi la ceea ce s-ar întampla de partea cealalată ? Adică zici că ai pleca după persoana iubită, dar ai fi sigur că ea te-ar iubi la fel de tare ? Că dacă te-ar iubi la fel de tare, de ce n-ar veni ea după tine ? Până la urmă femeia trebuie să-şi urmeze bărbatul …
Iar în ceea ce mă priveşte, de-a lungul vieţii mi-am pus şi eu aceasta întrebare: chiar am fost cândva îndrăgostită de o persoană de altă naţionalitate şi religie. În fine, nu mai intru acum în detalii, dar concluzia la care am ajuns dupa câţiva ani este că aş pleca după persoana iubită, dacă ar fi de religie creştin ortodox si dacă ar fi român (sau cel puţin să vorbească limba română la fel de bine ca mine 😛 )
Mai demult…aveam un status la facebook „When I go, i don’t want to hear „Please don’t go”, I want to hear: Ok,Let’s go !I’m here,with you”. Eu as fi dispusa….sincer as fi.Pentru ca atunci cand iubesti esti alaturi de acea persoana indiferent prin ce situatie trece.Iar iubirea cere sacrificiu. Hmm, SB, oare numai in cauzul femeilor se aplica regula asta?:) Eu sincer, cred ca atunci cand e vorba de iubire adevarata nu mai conteaza cine urmeaza pe cine, daca femeia urmeaza barbatul,sau invers.
„dacă ar fi român (sau cel puţin să vorbească limba română la fel de bine ca mine 😛 )” Ai fost draguta la faza asta:)).Eu as pleca pentru persoana iubita,chiar daca este de alta religie(cu conditia sa treaca la religia mea, pentru ca…eu imi las familia,prietenii,”lumea” mea,deci cred ca si el ar putea renunta la religia lui,bineinteles,daca e crestin e mai usor…insa daca e dintr-o religie mai „indepartata”,cred ca este o adevarata provocare,intr-un fel.:D) Iar legat de limba,nu cred ca este o problema chiar atat de mare. Ellena mi-a placut mult citatul tau „Iubirea e fundamentul fiintei noastre”! Perfect de acord.:)
Daca e so luam asa nu cred ca ar trebui sa iubim pe cineva mai profund decat Hristos oamenii se schimba, dar Hristos nu si n-as pleca din tara asta pentru nimeni
Versurile unei melodii care imi place foarte mult suna cam asa „Daca ar fi sa pleci departe undeva, as renunta la tot ce am sa fiu numai cu tine” Cred ca pana la urma as fi dispusa sa plec intr-o tara straina cu persoana iubita, desi la inceput mi-ar fi greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca trebuie sa-mi parasesc familia si prietenii. Dar cred ca dragostea pentru iubit trebuie sa fie mai puternica decat regretul ca parasesc tara. Si chiar daca renunt la familia de aici, cine spune ca nu pot sa-mi intemeiez acolo o familie, sa am copii si sa-mi fac alti prieteni? Bine..inca nu ma apropii de varsta la care as putea face toate acestea dar eu asa cred ca as alege. Daca as ramane in tara cu familia as simti ca nu mai am nici un rost pentru ca nu poti sta toata viata pe capul parintilor ci trebuie sa te realizezi si tu in viata si cred ca prima realizare foarte importanta este casatoria 🙂
@Aurelian, excelent raspuns in special finalul legat de sfatul duhovnicului.
Parerea mea legat de subiect este ca nici o iubire, (in afara de cea de Hristos), nu poate inlocui dorul de tara, de familie. Desigur ca depinde si de ce fel de parinti avem, cat de legati suntem de pamant, de traditii, cat de romani suntem:), cat de ortodocsi…
Cunosc pe cineva care locuieste intr-o tara unde nu are voie sa aiba cruce, carte de rugaciune, nimic legat de credinta in Hristos.
Doamna Ana,aveti dreptate,dorul ramane,dorul de familie,de prieteni de „lumea” care a fost in jurul tau,insa daca acea persoana…ati simti ca e cea care v-a dat-o Dumnezeu,cu care ati putea avea o familie frumoasa,si fata de nimeni n-ati mai simti acea dragoste..chiar n-ati urma-o?Ati lasa-o pur si simplu sa plece?Uneori trebuie sa facem sacrificii si sa alegem lucrul/persoana fara de care nu putem fi fericiti.
Marc3l chiar pentru nimeni?:) cum spuneam,nici macar pentru persoana care stii ca „este pt tine”,ca Dumnezeu ti-a trimis-o?:) Ai lasa-o pur si simplu sa plece…asa..si i-ai face cu mana?;)) Stiu ca vei zice „daca ma iubeste,nu pleaca”,dar nu e asa usor…sunt f multe situatii limita. Si faza cu „cat esti de roman”, tine de ce ai in suflet,de sentimentele tale fata de Romania,nu in ce parte a globului te afli.
Lili n-as pleca pentru nimeni fiindca tara asta e prea frumoasa ca sa pleci uitate la noi majoritatera crestin ortodocsi de ce sa plec in alta tara, daca as pleca de abia mi-as gasi duhovnic sau o biserica. Nu vezi ca in alte tari sau introdus niste legi total aiurea cum ar fi casatoria intre homosexuali, in fine tarile indepartate is bogate material dar din punct de vedere spiritual is saracite rau. Daca as pleca intr-o tara as merge in Grecia la muntele Athos doar cu vizita desigur 🙂
Da, eu as pleca in alta tara, mai ales in Japonia (awww…. ^o^). Si nu mi-ar fi dor de ai mei, sincer marturisesc acest lucru (si daca mi-ar fi ar fi un dor din respect). Spun aceasta pe baza experientelor personale (pe care le-am omis a le descrie din dorinta de a nu lungii cuvantul) ^_^
Exista la asiatici un mod interesant de a pregati tanarul de viata.
De curand am audiat la radio cultural un interviu care mi-a starnit interesul.
Se vorbea de modul in care tanarul isi alege o facultate dintr-un alt oras decat cel natal, tocmai pentru a sta mai departe de cei dragi pentru a invata sa se descurce. (si sunt de acord cu aceasta mentalitate, ca bagi mai bine la „bibilica” ce inseamna realitatea)
Danion Vasile, la fel, trateaza problema plecarii in strainatate a tinerilor pentru a studia, in cartea cu titlul „Problemele tinerilor”. Aici el spune ca alegerea unei facultati din alt oras decat cel natal e deja o „plecare” in strainatate.
Asadar, eu sunt pentru „deplasare”, pentru „fata mosului”, ca mi inima pe jar de dragul ei. ^_^
In suportul acestui argument sustin punctul de vedere a domnisoarei Lilii, atitudine ce raspunde ferm problemei plecarii peste hotare. (domnisoarei, deoarece, in Franta, atunci cand doresti sa te adresezi unei varstnice pe care nu o cunosti, i te adresezi cu „mademoiselle”, ca nu poti sti daca are copii sau nu, astfel o poti incurca, si inca rau de la domnisorul politai ^_^ )
Cred ca unii dintre noi suntem foarte romantici si putin nerealisti, indeosebi domnisoarele. Am vazut si eu cazuri in care a plecat cineva dupa persoana iubita si dupa doi ani s-a terminat totul. Vezi ca unde dragoste nu e, nimic nu e, si e vorba de dragostea catre Hristos, daca cei doi nu il au ca reazem pe Hristos atunci orice adiere poate fi fatala. Sunt de acord ca plecarea de langa parinti te maturizeaza, insa parasirea tarii implica mai mult decat mutarea intr-un alt oras, in aceeasi tara. Am vazut ca multi au scris despre faptul ca atunci cand iti urmezi sotul, nu te mai gandesti la parinti. Adica prea putin conteaza ca parintii tai vor ramane la batranete singuri, fara ca tu sa le dai, cum se spune, o cana cu apa? Am prieteni carora le-a murit un parinte, pe neasteptate, sau dupa o luna de lupta cu cancerul, sau si mai rau , dupa o lunga perioada de boala, in care copiii nu au fost alaturi, din cauza serviciului restrictiv, a indepartarii, etc.
Bunica mea imi spune ca toti care pleaca din tara, o fac pentru bani si pentru confort material, din egoism si din lipsa de dragoste fata de parinti. Adica in toata Romania nu se mai gaseste un sot/o sotie, trebuie acum sa iti lasi parinti, tara, credinta, ca sa iti gasesti ”iubirea”? De curand am discutat cu doua prietene, una careia tatal este foarte bolnav de un an de zile si mama ei are grija de tata singura, pt ca ambele fete sunt departe. Cealalta amica, auzind cat de greu ii este mamei, a spus imediat ca de asta sunt bune azilele acestea, ii duci acolo pe batrani si au grija aceia de ei. Deci cam de asta plecam noi din tara, ca sa ne occidentalizam pana intr-atat incat sa ii ducem pe parinti cand or imbatrani intr-unul din azilele acestea pe care dl Basescu se grabeste sa le amenajeze in locul spitalelor ‘nerentabile’. Intr-adevar, s-a gandit bine ca ar fi o afacere rentabila, toti cautatorii de ‘iubire’ plecati peste hotare ar plati un pret bun ca sa fie cu constiinta impacata ca ai lor parinti sunt ingrijiti cum ”trebuie”. Dezumanizanta ‘iubire’, care te face sa iti uiti complet orice datorii fata de cei care te-au crescut si sa iti adoarma constiinta. Ma tem ca foarte multi din cei care pleaca si raman in strainatate o fac din oportunism, din aventura, din curiozitate, din dorinta de avantaje materiale, din ambitii profesionale, din egoism, etc…Adevarul este ca cine isi paraseste tara definitiv face niste sacrificii enorme pe care nici nu le constientizeaza atunci cand pleaca. Daca le-ar constientiza, nu ar mai pleca.
Eu cred că am făcut ce se întreabă acolo doar că nu a fost într-o ţară îndepărtată ci într-un oraş îndepărtat ( la distanţă de peste 600 km de oraşul natal ). Ce să zic? Am venit visător la iubirea vieţii mele şi am primit aici nişte duşuri reci ce m-au trezit la realitate. :)))) Totuşi este o experienţă folositoare deoarece aşa înveţi cel mai bine să te descurci ( mai ales dacă ai nişte părinţi ce sunt foarte protectori ) : trăind pe picioarele tale.
Doamne ajuta,este o alegere destul de grea sa-ti ” parasesti” parrintii si prietenii pentru persoana iubita ,intradevar este o intrebare destul de delicata ,nu o sa revin asupra ce am spus ieri insa citind ceeace au sris alte persoane aici as vrea sa mai adaug cate ceva .Cred ca este normal ca doi tineri care se iubesc sa ajunga canva sa se casatoreasca ,sunt multe situatiile in care copiii se casatoresc si pleaca din satul (orasul uneori si tara )lor pentru a urma pe cel linga care doreste sa intemeieze o familie insa cred ca acesti tineri nu uita de parintii lor si mai cred ca intr-un fel sau altul au grija de ei (majoritatea ,mai sunt si exeptii desigur ),mai cred de asemenea ca chiar daca Dumnezeu ti-a randuit sa te casatoresti in acelas oras (sat )cu parintii tai avand familia ta ,problemele tale tot nu gasesti suficient timp sa petreci cu parintii tai ,este adevarat ca esti mai aproape insa familia ta este acum pe primul loc si cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie sa faci cumva ca „toata lumea” sa fie multumita .Problema cred ca este alta si vine din felul in care este EDUCAT tanarul sa-ti intemeieze o familie ,de princiipiile pe care le care ,de credinta care o are iar aici este pus accetul pe educatia pe care o primeste tanarul de la parintii lui.Daca noi ca parinti incercam sa le tranzmitem copiiilor nostrii educatie sanatoasa copilul va stii de cine sa se apropie ,ce prieteni sa-si faca ,la momentul casatoriei pe cine sa aleaga ,iar stiind corect toate acestea nu cred ca se va mai pune problema daca sa ma casatoresc cu x care este din nu stiu ce tara sau cu y care este la doi pasi de casa mea . Indiferent cat de mult se iubesc cei doi tineri este normal ca pe parcursul timpului sa apara si neintelegeri insa cand acesti tineri (sau macar unul din ei)au educatia de care vorbeam cu siguranta ca se vor gasi repede si solutii la problemele lor
Mai cred de asemenea ca in alegerea facuta tanarul crestin ar trebui sa tina cont in primul rand daca persoana cu care doreaste sa se casatoreasca este de aceias credinta cu el ,mi-a placut de cineva (nu mai retin cine )care a spus ca nu s-ar casatori cu cineva care nu are credinta ortodoxa .Alcineva a spus ca s-ar casatori si cu o persoana care nu are aceias credinta daca persoana respectiva ar trece la aceias credinta ,frumos si aceasta gandire insa trebuie luat in calcul si faptul ca cel care trece la alta credinta trece la acea credinta pentru ca si-a dat seama ca credinta ortodoxa este credinta cea adevarata sau o face doar de dragul persoanei pe care o iubeste si doreste sa se casatoreasca cu ea ,pentru ca daca nu crede cu adevarat aceasta si o face doar pentru ca doreste sa se casatoreasca cu cineva atunci vor aparea destul de multe probleme pe parcursul anilor .Spun toate acestea deoarece chiar si intre persoane care au ambii credinta ortodoxa de mici insa nu prea cred in aceasta credinta apar foarte multe discutii cand una din persoane doreste sa se apropie mai mult de biserica . Iertare daca am plictisit cumva scriind un pic mai mult insa aceasta este parerea mea . Dumnezeu sa le ajute tuturor tinerilor sa-si gaseasca sotul(ia) potrivita atunci cand va fii momentul
Eu mai demult si cu alta minte daca intalneam pe cineva potrivit pt casatorie plecam oriunde .Dar acuma, cu mintea de acuma, nu plec pt. nimeni.Poate sa fie cel mai potrivit om pt. mine, nu are decat sa vina el aici.Eu nu plec din tara si nici din oras. Greu sau mai putin greu , urat sau frumos, cum e orasul meu si familia mea, sunt ale mele. Aici ma regasesc eu, aici traiesc.Iar Dumnezeu are grija de toate, nu mai port si eu grija asta. Le potriveste El pe toate la timpul lor.
Dumnezeu in mijlocul nostru!… Am citit comentariile de mai sus si subscriu in mare parte la ce a spus Albinuta, in ceea ce priveste faptul ca unii pleaca si uita de unde au plecat nu cred ca tine de acest subiect…ideea era daca ai lasa totul pentru a urma iubirii , acum depinde de fiecare cum „traieste” iubirea si ce „valori” are in iubire, nu vorbesc de starea aceea de indragosteala ca asta tine mai mult de o „prima impresie” de o atractie fizica , care „nealimentata” dispare. Eu de exemplu as putea sa ma indragostesc de cineva care nu e de aceeasi credinta care traieste pe alt continent sau e de alta culoare, dar un secunda doi ar disparea aceasta stare de indragosteala pentru ca valorile mele sunt mai presus , pentru ca imi iubesc prea mult credinta si nu as face compromisuri , pentru ca eu vreau sa iubesc persoana asa cum e si nu imaginea pe care mi-as dori sa o aiba … Iubirea adevarata nu se mai gandeste la trup!…nu mai priveste propriul eu , caci si ideea „stricta” de a nu pleca tine de egoism, uneori si aceea de a lasa totul , chiar si atunci cand altii au nevoie de tine, si a pleca, eu un tip de egoism, asa ca: se pune in balanta… In dragoste e nevoie de barbatie si curaj! Cineva pana nu traieste anumite situatii nu le intelege, stiu ca probabil ati mai auzit de mii de ori asta ,dar asa e! pana atunci esti tare si mare , ai face asta , cealalta , dar cand treci prin e un pic divers de cum gandeai…se deschid noi orizonturi de gandire!…
Probabil ca mi-ar fi greu sa renunt la oamenii pe care ii iubesc, dar pentru cineva care m-ar iubi sincer si curat, cu ajutorul Domnului as lasa totul, pentru ca iubirea invinge orice:)
Eu cred ca orice tara e frumoasa,orice loc e frumos daca esti fericit,daca esti cu persoana(sau cu persoanele)care te fac fericit.Si ti-ai gasi un duhovnic si o biserica ortodoxa.:D Sunt tari ortodoxe(Grecia,Rusia,Croatia,etc..) si pe langa acestea sunt tari care desi nu au majoritatea ortodoxa, totusi ortodoxismul ocupa un anumit loc stabil. CriCri, comentariul tau cumva ma vizeaza?:),Stiu si eu situatii unde era „mare dragoste” si dupa 1-2-3 ani totul a disparut, de fapt e un simplu foc…e pasiune,e indragosteala+cuvinte ieftine,nu iubire. Eu cred ca atunci cand esti intr-o relatie poti face diferenta daca chiar iubesti acea persoana,sau e doar o „flutureala” care va trece.Logic ca pentru ceva „trecator” nu mi-as lasa familia,prietenii,locul de munca,etc…Insa,daca ar fi ceva serios,daca as stii ca acela este omul fata de care vreau sa infrunt viata,cu care vreau sa raman pt tot restul vietii,as face-o.Logic,as face-o in conditiile in care as stii ca familia mea se poate descurca fara mine.Adica,daca mama ar fi bolnava,nici in ruptul capului nu as pleca hai-hui,nu sunt atat de egoista,l-as lasa pe el sa plece,si daca m-ar iubi…ar putea sta acolo si 5 ani….si nu ar incepe o relatie cu alta.Vreau sa spun,ca indiferent cate piedici sunt in viata,daca Dumnezeu vrea ca tu sa ramai cu acea persoana,la urma urmei,ramai.:) Da,nu te contrazic,sunt multi care merg din dorinta de a face bani,dar nu toti,eu am fost printre acei „nu toti”.Nu am sa scriu aici povestea care am scris-o la un comentariu de laarticolul „Jos Basescu !”.Insa,revenind,as pleca, daca as stii ca nu este cineva care are nevoie neaparata de mine(Adica daca as stii ca familia,prietenii mei,persoanele la care tin raman bine,raman in regula.)Revenind la „realitate”,recunosc,si daca m-as stabili in alta tara,nu as putea sa ma „rup” de tot de Romania,nu am aceasta tarie.:D
Am citit abia acum integral ambele comentarii CriCri, e adevarat ca e cam dur, sa stii ca mama ta care s-a sacrificat pt tine moare de foame in Romania si tu o duci bine in alta tara,nu as putea face asta.Poate m-am pripit cand am zis ca as pleca „in orice conditii”,rectific,daca cineva din persoanele apropiate ar avea nevoie de mine in Romania(ar fi cineva bolnav,sau altceva )nu as pleca.Pentru ca asa cum am zis,daca Dumnezeu vrea sa fim impreuna,vom fi,daca nu,nu.Si poate uneori,distanta este buna..te face sa vezi daca e chiar iubire,sau e doar ceva trecator. Oricum,eu poate vad lucrurile dintr-o perspectiva simpla,pentru ca am avut mereu sprijinul familiei mele,care intotdeauna m-a sustinut si a fost alaturi de mine,cand am plecata din tara nu am fost singura,si mi s-a spus mereu ca oriunde m-as duce,nu voi fi singura si poate acest lucru mi-a dat o anumita siguranta,poate acest lucru m-a facut sa am o viziune oarecum simpla asupra vietii,pentru ca normal ca totul se simplifica atunci cand ai alaturi de tine sprijinul persoanelor dragi.
@[b]Cricri[/b], pare dur mesajul tau, insa in realitate este un mesaj curat crestin. Strasnica bunica ai:). Pai daca toata lumea ar avea asa bunici, nu ar mai pleca nimeni din tara asta, dar nici nu am avea conducerea asta, caci atunci si actualul presedinte ar avea o bunica strasnica si ca atare ar trai ortodox (sic).
Mitrof Corina-Mihaela
ianuarie 24, 2012 @
10:45 pm
Eu as pleca oriunde pentru persoana iubita,consider ca dragostea e cel mai frumos lucru care i se poate intampla cuiva,asa ca daca intradevar exista DRAGOSTE se poate trece peste orice obstacol pe acest drum numnit viata pentru ca DRAGOSTEA NU CADE NICIODATA!!!
Fratilor, va o recomand din tot sufletul sa o faceti, DAR SA AVETI BINECUANTARE! Daca nu aveti binecuvantare, nimic nu o sa mearga asa cum trebuie. Sunt multe de spus.. dar in concluzie tot de aici vom pleca si tot aici vom ajunge. „la binecuvantare”!
Doamne, ajuta! Scuze ca nu am mai venit aici sa raspund, am citit din comentarii cumva ca mesajele mele au parut dure. Am uitat, cred, sa spun un lucru important, eu sunt plecata din tara, nu am plecat pentru vreo iubire, ci pentru profesie si acum ma simt cumva blocata aici, inchisa afara, ca in cantecul lui Tudor Gheorghe. Deci descrierea motivelor celor care parasesc tara ma include si comentariul meu era si un fel de autocritica. Totodata traiesc mereu cu frica sa nu se intample ceva cu ai mei, in trecut s-a intamplat, si eu fiind asa de departe, sa nu ii pot ajuta, sa nu fiu cu ei. Doamne, ajuta-ne! @Lili, intr-adevar te banuiesc de mult romantism, dar asa eram si eu la varsta ta, nicio problema. : ) ba cred ca eram si mai si. Citisem toate romanele de jane austen, vazusem toate filmele ecranizare dupa acele romane. Uitandu-ma in urma, nu stiu cat mi-a folosit, parca mai mult mi-au facut rau, pentru ca mi-au creat asteptari false, si nu e bine sa traim in inchipuire. jane austen nu s-a maritat!: ) @ Albinuta, sunt de acord ca o femeie ar trebui sa isi urmeze sotul, daca acesta pleaca undeva departe, dar ma refeream in comentariul meu la faptul ca acum s-a generalizat plecarea tinerilor, si pare ca nimeni nu se mai gandeste ca are si datorii fata de parinti. Nu toti tinerii care pleaca, o fac pentru ca nu mai pot trai in Romania sau in orasul natal, ci si din multe alte motive, mai superficiale. @Ana, intr-adevar am o bunica strasnica, si probabil ca mi-a spus atat de transant de ce pleaca lumea (a se citi ‘eu’ : ) in strainatate pentru ca ii este foarte dor de mine.
Cricri, daca nu esti casatorita, si nu ai inca copiii, mergi langa bunica ta. Acolo e iubire multa si intelepciune tot la fel de multa. Asa ceva nu ai sa mai gasesti niciodata in viata.
Buna ziua!Numele meu este Elisa. Eu sunt cu un baiat de 2 ani..De un an a plecat din tara si ne vedem de sarbatori si in concedii.Legatura am tinut-o mereu pe internet si la telefon,zilnic.Avem amandoi 25 de ani.( fiecare 🙂 🙂 )Eu am un serviciu aici,nu f bine platit( dar fac ceea ce imi place-contabilitate-),plus ca m-am inscris si la niste cursuri de experti contabili care dureaza 3 ani.mai am 2…Imi iubesc mult familia..prietenii..tara!IN toamna..trebuie sa ma decid daca ma mut acolo, si sa-mi las toata viata de aici.El lupta foarte mult ca noi sa ramanem impreuna. Am mute cunostiinte care ar pleca din tara imediat..insa pt .mine este cea mai grea hotarare,de a pleca..Nu stiu ce o sa fac.Sper ca Dumnezeu sa-mi deschida ochii si mintea..si sa fac o alegere pe care sa n-o regret.Doamne ajuta! Am invatat f f f f f multe de pe acest site!MUltumesc!
Daca va iubiti mult si daca gandul va sta doar unul catre celalalt, trebuie sa va asezati in aceeasi tara amandoi. Acum numai Dumnezeu stie daca e mai bine in Romania sau e mai bine in strainatate!
Ai un duhovnic? Cere-i lui sfatul, pentru ca Dumnezeu te va ghida prin el, iti va da sfatul cel bun prin duhovnic.
Ma bucur ca reusiti sa va pastrati relatia desi sunteti foarte departe unul de celalalt. Dumnezeu sa va ocroteasca!
Multumesc pt raspuns! Asta am de gand..sa ascult de duhovnic..cu ajutorul lui Dumnezeu! Duhovnicul meu zice ca daca vrem o viata amandoi acolo..inainte de toate trebuie sa ne cununam (eu sunt virgina).E un pic dificil cu „conceptiile ” astea in ziua de azi.Mai ales pt baieti:) Daca ne iubim probabil asta ar trebui sa facem:) Oricum sunt dezorientata:) Iar daca ajungem sa ne casatorim probabil merita..si restul construim impreua..bineinteles..cu ajutorul lui Dumnezeu..ca altfel..eram pierduta demult! Doamne ajuta si multumesc!
Desi pt mine e un lucru dureros sa plec din tara mea,si sa fiu departe de toti cei dragi mie,as face lucrul asta doar pentru persoana care are sa-mi fie alaturi toata viata mea,adica cel care va fii sotul meu!
Administrator
ianuarie 23, 2012 @ 12:28 am
De astăzi am deschis o nouă categorie de articole numită „Cartea întrebărilor” în care vom posta zilnic câte o întrebare menită să problematizeze felul în care noi vedem lumea și pe cei din jur. Majoritatea întrebărilor țintesc situațiile limită și de aceea sunt și foarte interesante.
Cât privește această primă întrebare eu, dacă aș fi iarăși tânăr, la douăzeci și ceva de ani aș pleca într-o țară îndepărtată după persoana iubită, chiar dacă mi-ar fi greu să-i mai văd pe cei dragi.
Primul motiv ar fi faptul că Hristos Domnul spune: „Și va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa”. Eu din asta înțeleg că bărbatul nu-și găsește rostul în viață decât alături de femeia sa. Chiar de i-ai avea pe toți cei dragi lângă tine, dacă nu-ți găsești partenerul de viață n-ai să te simți împlinit.
Eu, știind că în tinerețe îmi făceam cu greu o prietenă, dacă mi s-ar fi întâmplat o asemenea situație aș fi plecat după persoana iubită în secunda doi.
De altfel, unul din cei mai buni prieteni ai mei a plecat în Londra după iubita lui, lăsând tot ce avea aici: familie, prieteni, servici, casă și mașină. Dupa doi ani s-a despărțit de ea și s-a întors în țară.
Voi ce ați face?
elena
ianuarie 23, 2012 @ 12:43 am
Nu cred ca se pune raspunsul meu…din moment ce eu deja sunt departe de toti cei dragi, dar cred ca dragostea e in masura sa te faca sa inconjori de doua ori pamantul numai s-o intalnesti…”Iubirea e fundamentul fiintei noastre”!
Albinuta
ianuarie 23, 2012 @ 6:26 am
Foarte buna intrebarea ,de multe ori cand doua persoane se casatoresc una din ele renunta la tot ceea ce a avut si se muta undeva mai departe ca sa fie alaturi cu persoana iubita (nu neaparat intr-o alta tara ).Raspunzand la aceasta intrebaremi-am adusaminte de primele zile a casatoriei mele cand dupa petrecerea de la nunta toate persoanele au plecat si am ramas singura ….Primul gand a fost sa urlu,pentru cateva ore nu stiam ce sa fac ,am ramas doar eu si sotul meu ….insa incetul cu incetul am inceput sa cunosc persoane din anturajul sotului meu ,mai greu dar mi-am facut si catva prieteni ,este un pic mai dificil la inceput insa ai si bucuria de a cunoaste alte persoane ,alte peisaje si multe alte locuri noi .Fiind casatorita de mai mult timp acum aici este casa mea ,nu i-mi imaginez viata in alta parte ,ori de cate ori merg in satul in care am crescut am o mare bucurie deoarece ma intalnesc cu colegii ,prietele din tinerete insa i-mi dau seama ca abia astept sa ajung acasa la viata mea ,la casa noastra (apartament).Raspunzand la intrebare pot sa spun ca atunci cand doua persoane doresc sa se casatoreasca nefiind din acelas oras sau tara cu siguranta cel care lasa persoanele dragi pentru sot (ie)se va obisnui cu timpul si nu cred ca va regreta vreodata ca a plecat de langa cei dragi pentru a intemeia o familie
Albinuta
ianuarie 23, 2012 @ 6:38 am
De ce crezi Elena ca nu „se pune” raspunsul tau ? Faptul ca esti plecata de langa cei dragi poate sa te ajute sa te acomodezi mai bine fara ei si sa nu-ti fie asa de greu in momentul in care te casatoresti si dece nu sa-ti intalnesti sotul potrivit exact acolo unde esti acum? Eu cred ca conteaza foarte mult raspunsul tau deoarece multi tineri in ziua de azi ar dori sa plece pentru a avea unde sa munceasca sau sa studieze insa le este destul de greu sa se rupa de familie ,prieteni ,prin raspunsul tau poti sa fii un axemplu ca se poate sa traiesti demn si in alt loc si sa te obisnuiesti cu locul unde ai ajuns casatorita sau nu
Crafcencu
ianuarie 23, 2012 @ 12:42 pm
Mai intai as incerca sa vad altfel aceasta situatie. Ma gandesc intai la avantaje si dezavantaje. Daca persoana pentru care ar trebui sa merg intr-o tara indepartata despartindu-ma astfel de familie, m-ar iubi cu adevarat, poate as pleca. Iar in caz contrar ma voi afla in situatia de a ma intoarce inapoi dupa cateva luni. Dar dand la o parte toate celelalte lucruri, voi cere mai intai sfatul Pr. Duhovnioc.
SB
ianuarie 23, 2012 @ 2:05 pm
interesantă provocarea …
cât priveşte răspunsul tău admin (nu ştiu dacă Dan sau Claudiu) te-ai gândit oare şi la ceea ce s-ar întampla de partea cealalată ? Adică zici că ai pleca după persoana iubită, dar ai fi sigur că ea te-ar iubi la fel de tare ? Că dacă te-ar iubi la fel de tare, de ce n-ar veni ea după tine ? Până la urmă femeia trebuie să-şi urmeze bărbatul …
Iar în ceea ce mă priveşte, de-a lungul vieţii mi-am pus şi eu aceasta întrebare: chiar am fost cândva îndrăgostită de o persoană de altă naţionalitate şi religie. În fine, nu mai intru acum în detalii, dar concluzia la care am ajuns dupa câţiva ani este că aş pleca după persoana iubită, dacă ar fi de religie creştin ortodox si dacă ar fi român (sau cel puţin să vorbească limba română la fel de bine ca mine 😛 )
Lilii
ianuarie 23, 2012 @ 3:34 pm
Mai demult…aveam un status la facebook „When I go, i don’t want to hear „Please don’t go”, I want to hear: Ok,Let’s go !I’m here,with you”. Eu as fi dispusa….sincer as fi.Pentru ca atunci cand iubesti esti alaturi de acea persoana indiferent prin ce situatie trece.Iar iubirea cere sacrificiu.
Hmm, SB, oare numai in cauzul femeilor se aplica regula asta?:) Eu sincer, cred ca atunci cand e vorba de iubire adevarata nu mai conteaza cine urmeaza pe cine, daca femeia urmeaza barbatul,sau invers.
„dacă ar fi român (sau cel puţin să vorbească limba română la fel de bine ca mine 😛 )” Ai fost draguta la faza asta:)).Eu as pleca pentru persoana iubita,chiar daca este de alta religie(cu conditia sa treaca la religia mea, pentru ca…eu imi las familia,prietenii,”lumea” mea,deci cred ca si el ar putea renunta la religia lui,bineinteles,daca e crestin e mai usor…insa daca e dintr-o religie mai „indepartata”,cred ca este o adevarata provocare,intr-un fel.:D)
Iar legat de limba,nu cred ca este o problema chiar atat de mare.
Ellena mi-a placut mult citatul tau „Iubirea e fundamentul fiintei noastre”! Perfect de acord.:)
marcel
ianuarie 23, 2012 @ 6:20 pm
Daca e so luam asa nu cred ca ar trebui sa iubim pe cineva mai profund decat Hristos oamenii se schimba, dar Hristos nu si n-as pleca din tara asta pentru nimeni
Badea Patricia
ianuarie 23, 2012 @ 6:22 pm
Versurile unei melodii care imi place foarte mult suna cam asa „Daca ar fi sa pleci departe undeva, as renunta la tot ce am sa fiu numai cu tine” Cred ca pana la urma as fi dispusa sa plec intr-o tara straina cu persoana iubita, desi la inceput mi-ar fi greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca trebuie sa-mi parasesc familia si prietenii. Dar cred ca dragostea pentru iubit trebuie sa fie mai puternica decat regretul ca parasesc tara. Si chiar daca renunt la familia de aici, cine spune ca nu pot sa-mi intemeiez acolo o familie, sa am copii si sa-mi fac alti prieteni? Bine..inca nu ma apropii de varsta la care as putea face toate acestea dar eu asa cred ca as alege. Daca as ramane in tara cu familia as simti ca nu mai am nici un rost pentru ca nu poti sta toata viata pe capul parintilor ci trebuie sa te realizezi si tu in viata si cred ca prima realizare foarte importanta este casatoria 🙂
Ana
ianuarie 23, 2012 @ 7:02 pm
@Aurelian, excelent raspuns in special finalul legat de sfatul duhovnicului.
Parerea mea legat de subiect este ca nici o iubire, (in afara de cea de Hristos), nu poate inlocui dorul de tara, de familie. Desigur ca depinde si de ce fel de parinti avem, cat de legati suntem de pamant, de traditii, cat de romani suntem:), cat de ortodocsi…
Cunosc pe cineva care locuieste intr-o tara unde nu are voie sa aiba cruce, carte de rugaciune, nimic legat de credinta in Hristos.
Doamne ajuta
Ana
ianuarie 23, 2012 @ 7:04 pm
@Marc31, frumos frumos, Slava Domnului. Daca 31 este varsta ta si mai esti casatorit si ai si copii, inseamna ca tu cresti romani demni.
Rar de tot gasim o astfel de atitudine mai ales in aceste vremuri.
Lilii
ianuarie 23, 2012 @ 7:44 pm
Doamna Ana,aveti dreptate,dorul ramane,dorul de familie,de prieteni de „lumea” care a fost in jurul tau,insa daca acea persoana…ati simti ca e cea care v-a dat-o Dumnezeu,cu care ati putea avea o familie frumoasa,si fata de nimeni n-ati mai simti acea dragoste..chiar n-ati urma-o?Ati lasa-o pur si simplu sa plece?Uneori trebuie sa facem sacrificii si sa alegem lucrul/persoana fara de care nu putem fi fericiti.
Lilii
ianuarie 23, 2012 @ 7:47 pm
daca ati simti*
marcel
ianuarie 23, 2012 @ 8:30 pm
Am doar 18 ani nu 31 :))
Lilii
ianuarie 23, 2012 @ 8:52 pm
Marc3l chiar pentru nimeni?:) cum spuneam,nici macar pentru persoana care stii ca „este pt tine”,ca Dumnezeu ti-a trimis-o?:) Ai lasa-o pur si simplu sa plece…asa..si i-ai face cu mana?;))
Stiu ca vei zice „daca ma iubeste,nu pleaca”,dar nu e asa usor…sunt f multe situatii limita.
Si faza cu „cat esti de roman”, tine de ce ai in suflet,de sentimentele tale fata de Romania,nu in ce parte a globului te afli.
marcel
ianuarie 24, 2012 @ 12:45 pm
Lili n-as pleca pentru nimeni fiindca tara asta e prea frumoasa ca sa pleci uitate la noi majoritatera crestin ortodocsi de ce sa plec in alta tara, daca as pleca de abia mi-as gasi duhovnic sau o biserica. Nu vezi ca in alte tari sau introdus niste legi total aiurea cum ar fi casatoria intre homosexuali, in fine tarile indepartate is bogate material dar din punct de vedere spiritual is saracite rau. Daca as pleca intr-o tara as merge in Grecia la muntele Athos doar cu vizita desigur 🙂
Dimitrie
ianuarie 23, 2012 @ 11:03 pm
Doamne ajuta !
Da, eu as pleca in alta tara, mai ales in Japonia (awww…. ^o^). Si nu mi-ar fi dor de ai mei, sincer marturisesc acest lucru (si daca mi-ar fi ar fi un dor din respect). Spun aceasta pe baza experientelor personale (pe care le-am omis a le descrie din dorinta de a nu lungii cuvantul) ^_^
Exista la asiatici un mod interesant de a pregati tanarul de viata.
De curand am audiat la radio cultural un interviu care mi-a starnit interesul.
Se vorbea de modul in care tanarul isi alege o facultate dintr-un alt oras decat cel natal, tocmai pentru a sta mai departe de cei dragi pentru a invata sa se descurce. (si sunt de acord cu aceasta mentalitate, ca bagi mai bine la „bibilica” ce inseamna realitatea)
Danion Vasile, la fel, trateaza problema plecarii in strainatate a tinerilor pentru a studia, in cartea cu titlul „Problemele tinerilor”. Aici el spune ca alegerea unei facultati din alt oras decat cel natal e deja o „plecare” in strainatate.
Asadar, eu sunt pentru „deplasare”, pentru „fata mosului”, ca mi inima pe jar de dragul ei. ^_^
In suportul acestui argument sustin punctul de vedere a domnisoarei Lilii, atitudine ce raspunde ferm problemei plecarii peste hotare. (domnisoarei, deoarece, in Franta, atunci cand doresti sa te adresezi unei varstnice pe care nu o cunosti, i te adresezi cu „mademoiselle”, ca nu poti sti daca are copii sau nu, astfel o poti incurca, si inca rau de la domnisorul politai ^_^ )
Acestea fiind spuse…
Numa’ bine !
Dimitrie
Cristina
ianuarie 24, 2012 @ 3:49 am
Cred ca unii dintre noi suntem foarte romantici si putin nerealisti, indeosebi domnisoarele. Am vazut si eu cazuri in care a plecat cineva dupa persoana iubita si dupa doi ani s-a terminat totul. Vezi ca unde dragoste nu e, nimic nu e, si e vorba de dragostea catre Hristos, daca cei doi nu il au ca reazem pe Hristos atunci orice adiere poate fi fatala. Sunt de acord ca plecarea de langa parinti te maturizeaza, insa parasirea tarii implica mai mult decat mutarea intr-un alt oras, in aceeasi tara. Am vazut ca multi au scris despre faptul ca atunci cand iti urmezi sotul, nu te mai gandesti la parinti. Adica prea putin conteaza ca parintii tai vor ramane la batranete singuri, fara ca tu sa le dai, cum se spune, o cana cu apa? Am prieteni carora le-a murit un parinte, pe neasteptate, sau dupa o luna de lupta cu cancerul, sau si mai rau , dupa o lunga perioada de boala, in care copiii nu au fost alaturi, din cauza serviciului restrictiv, a indepartarii, etc.
Cristina
ianuarie 24, 2012 @ 3:49 am
Bunica mea imi spune ca toti care pleaca din tara, o fac pentru bani si pentru confort material, din egoism si din lipsa de dragoste fata de parinti. Adica in toata Romania nu se mai gaseste un sot/o sotie, trebuie acum sa iti lasi parinti, tara, credinta, ca sa iti gasesti ”iubirea”? De curand am discutat cu doua prietene, una careia tatal este foarte bolnav de un an de zile si mama ei are grija de tata singura, pt ca ambele fete sunt departe. Cealalta amica, auzind cat de greu ii este mamei, a spus imediat ca de asta sunt bune azilele acestea, ii duci acolo pe batrani si au grija aceia de ei. Deci cam de asta plecam noi din tara, ca sa ne occidentalizam pana intr-atat incat sa ii ducem pe parinti cand or imbatrani intr-unul din azilele acestea pe care dl Basescu se grabeste sa le amenajeze in locul spitalelor ‘nerentabile’. Intr-adevar, s-a gandit bine ca ar fi o afacere rentabila, toti cautatorii de ‘iubire’ plecati peste hotare ar plati un pret bun ca sa fie cu constiinta impacata ca ai lor parinti sunt ingrijiti cum ”trebuie”. Dezumanizanta ‘iubire’, care te face sa iti uiti complet orice datorii fata de cei care te-au crescut si sa iti adoarma constiinta. Ma tem ca foarte multi din cei care pleaca si raman in strainatate o fac din oportunism, din aventura, din curiozitate, din dorinta de avantaje materiale, din ambitii profesionale, din egoism, etc…Adevarul este ca cine isi paraseste tara definitiv face niste sacrificii enorme pe care nici nu le constientizeaza atunci cand pleaca. Daca le-ar constientiza, nu ar mai pleca.
Sorin
ianuarie 24, 2012 @ 4:57 am
Eu cred că am făcut ce se întreabă acolo doar că nu a fost într-o ţară îndepărtată ci într-un oraş îndepărtat ( la distanţă de peste 600 km de oraşul natal ). Ce să zic? Am venit visător la iubirea vieţii mele şi am primit aici nişte duşuri reci ce m-au trezit la realitate. :)))) Totuşi este o experienţă folositoare deoarece aşa înveţi cel mai bine să te descurci ( mai ales dacă ai nişte părinţi ce sunt foarte protectori ) : trăind pe picioarele tale.
Albinuta
ianuarie 24, 2012 @ 6:11 am
Doamne ajuta,este o alegere destul de grea sa-ti ” parasesti” parrintii si prietenii pentru persoana iubita ,intradevar este o intrebare destul de delicata ,nu o sa revin asupra ce am spus ieri insa citind ceeace au sris alte persoane aici as vrea sa mai adaug cate ceva .Cred ca este normal ca doi tineri care se iubesc sa ajunga canva sa se casatoreasca ,sunt multe situatiile in care copiii se casatoresc si pleaca din satul (orasul uneori si tara )lor pentru a urma pe cel linga care doreste sa intemeieze o familie insa cred ca acesti tineri nu uita de parintii lor si mai cred ca intr-un fel sau altul au grija de ei (majoritatea ,mai sunt si exeptii desigur ),mai cred de asemenea ca chiar daca Dumnezeu ti-a randuit sa te casatoresti in acelas oras (sat )cu parintii tai avand familia ta ,problemele tale tot nu gasesti suficient timp sa petreci cu parintii tai ,este adevarat ca esti mai aproape insa familia ta este acum pe primul loc si cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie sa faci cumva ca „toata lumea” sa fie multumita .Problema cred ca este alta si vine din felul in care este EDUCAT tanarul sa-ti intemeieze o familie ,de princiipiile pe care le care ,de credinta care o are iar aici este pus accetul pe educatia pe care o primeste tanarul de la parintii lui.Daca noi ca parinti incercam sa le tranzmitem copiiilor nostrii educatie sanatoasa copilul va stii de cine sa se apropie ,ce prieteni sa-si faca ,la momentul casatoriei pe cine sa aleaga ,iar stiind corect toate acestea nu cred ca se va mai pune problema daca sa ma casatoresc cu x care este din nu stiu ce tara sau cu y care este la doi pasi de casa mea .
Indiferent cat de mult se iubesc cei doi tineri este normal ca pe parcursul timpului sa apara si neintelegeri insa cand acesti tineri (sau macar unul din ei)au educatia de care vorbeam cu siguranta ca se vor gasi repede si solutii la problemele lor
Albinuta
ianuarie 24, 2012 @ 6:33 am
Mai cred de asemenea ca in alegerea facuta tanarul crestin ar trebui sa tina cont in primul rand daca persoana cu care doreaste sa se casatoreasca este de aceias credinta cu el ,mi-a placut de cineva (nu mai retin cine )care a spus ca nu s-ar casatori cu cineva care nu are credinta ortodoxa .Alcineva a spus ca s-ar casatori si cu o persoana care nu are aceias credinta daca persoana respectiva ar trece la aceias credinta ,frumos si aceasta gandire insa trebuie luat in calcul si faptul ca cel care trece la alta credinta trece la acea credinta pentru ca si-a dat seama ca credinta ortodoxa este credinta cea adevarata sau o face doar de dragul persoanei pe care o iubeste si doreste sa se casatoreasca cu ea ,pentru ca daca nu crede cu adevarat aceasta si o face doar pentru ca doreste sa se casatoreasca cu cineva atunci vor aparea destul de multe probleme pe parcursul anilor .Spun toate acestea deoarece chiar si intre persoane care au ambii credinta ortodoxa de mici insa nu prea cred in aceasta credinta apar foarte multe discutii cand una din persoane doreste sa se apropie mai mult de biserica .
Iertare daca am plictisit cumva scriind un pic mai mult insa aceasta este parerea mea .
Dumnezeu sa le ajute tuturor tinerilor sa-si gaseasca sotul(ia) potrivita atunci cand va fii momentul
Boitos
ianuarie 24, 2012 @ 9:10 am
Eu mai demult si cu alta minte daca intalneam pe cineva potrivit pt casatorie plecam oriunde .Dar acuma, cu mintea de acuma, nu plec pt. nimeni.Poate sa fie cel mai potrivit om pt. mine, nu are decat sa vina el aici.Eu nu plec din tara si nici din oras. Greu sau mai putin greu , urat sau frumos, cum e orasul meu si familia mea, sunt ale mele. Aici ma regasesc eu, aici traiesc.Iar Dumnezeu are grija de toate, nu mai port si eu grija asta. Le potriveste El pe toate la timpul lor.
elena
ianuarie 24, 2012 @ 10:49 am
Dumnezeu in mijlocul nostru!…
Am citit comentariile de mai sus si subscriu in mare parte la ce a spus Albinuta, in ceea ce priveste faptul ca unii pleaca si uita de unde au plecat nu cred ca tine de acest subiect…ideea era daca ai lasa totul pentru a urma iubirii , acum depinde de fiecare cum „traieste” iubirea si ce „valori” are in iubire, nu vorbesc de starea aceea de indragosteala ca asta tine mai mult de o „prima impresie” de o atractie fizica , care „nealimentata” dispare. Eu de exemplu as putea sa ma indragostesc de cineva care nu e de aceeasi credinta care traieste pe alt continent sau e de alta culoare, dar un secunda doi ar disparea aceasta stare de indragosteala pentru ca valorile mele sunt mai presus , pentru ca imi iubesc prea mult credinta si nu as face compromisuri , pentru ca eu vreau sa iubesc persoana asa cum e si nu imaginea pe care mi-as dori sa o aiba …
Iubirea adevarata nu se mai gandeste la trup!…nu mai priveste propriul eu , caci si ideea „stricta” de a nu pleca tine de egoism, uneori si aceea de a lasa totul , chiar si atunci cand altii au nevoie de tine, si a pleca, eu un tip de egoism, asa ca: se pune in balanta…
In dragoste e nevoie de barbatie si curaj!
Cineva pana nu traieste anumite situatii nu le intelege, stiu ca probabil ati mai auzit de mii de ori asta ,dar asa e! pana atunci esti tare si mare , ai face asta , cealalta , dar cand treci prin e un pic divers de cum gandeai…se deschid noi orizonturi de gandire!…
Andreea17
ianuarie 24, 2012 @ 1:43 pm
Probabil ca mi-ar fi greu sa renunt la oamenii pe care ii iubesc, dar pentru cineva care m-ar iubi sincer si curat, cu ajutorul Domnului as lasa totul, pentru ca iubirea invinge orice:)
Lilii
ianuarie 24, 2012 @ 4:35 pm
Eu cred ca orice tara e frumoasa,orice loc e frumos daca esti fericit,daca esti cu persoana(sau cu persoanele)care te fac fericit.Si ti-ai gasi un duhovnic si o biserica ortodoxa.:D Sunt tari ortodoxe(Grecia,Rusia,Croatia,etc..) si pe langa acestea sunt tari care desi nu au majoritatea ortodoxa, totusi ortodoxismul ocupa un anumit loc stabil.
CriCri, comentariul tau cumva ma vizeaza?:),Stiu si eu situatii unde era „mare dragoste” si dupa 1-2-3 ani totul a disparut, de fapt e un simplu foc…e pasiune,e indragosteala+cuvinte ieftine,nu iubire. Eu cred ca atunci cand esti intr-o relatie poti face diferenta daca chiar iubesti acea persoana,sau e doar o „flutureala” care va trece.Logic ca pentru ceva „trecator” nu mi-as lasa familia,prietenii,locul de munca,etc…Insa,daca ar fi ceva serios,daca as stii ca acela este omul fata de care vreau sa infrunt viata,cu care vreau sa raman pt tot restul vietii,as face-o.Logic,as face-o in conditiile in care as stii ca familia mea se poate descurca fara mine.Adica,daca mama ar fi bolnava,nici in ruptul capului nu as pleca hai-hui,nu sunt atat de egoista,l-as lasa pe el sa plece,si daca m-ar iubi…ar putea sta acolo si 5 ani….si nu ar incepe o relatie cu alta.Vreau sa spun,ca indiferent cate piedici sunt in viata,daca Dumnezeu vrea ca tu sa ramai cu acea persoana,la urma urmei,ramai.:)
Da,nu te contrazic,sunt multi care merg din dorinta de a face bani,dar nu toti,eu am fost printre acei „nu toti”.Nu am sa scriu aici povestea care am scris-o la un comentariu de laarticolul „Jos Basescu !”.Insa,revenind,as pleca, daca as stii ca nu este cineva care are nevoie neaparata de mine(Adica daca as stii ca familia,prietenii mei,persoanele la care tin raman bine,raman in regula.)Revenind la „realitate”,recunosc,si daca m-as stabili in alta tara,nu as putea sa ma „rup” de tot de Romania,nu am aceasta tarie.:D
Lilii
ianuarie 24, 2012 @ 5:35 pm
Am citit abia acum integral ambele comentarii CriCri, e adevarat ca e cam dur, sa stii ca mama ta care s-a sacrificat pt tine moare de foame in Romania si tu o duci bine in alta tara,nu as putea face asta.Poate m-am pripit cand am zis ca as pleca „in orice conditii”,rectific,daca cineva din persoanele apropiate ar avea nevoie de mine in Romania(ar fi cineva bolnav,sau altceva )nu as pleca.Pentru ca asa cum am zis,daca Dumnezeu vrea sa fim impreuna,vom fi,daca nu,nu.Si poate uneori,distanta este buna..te face sa vezi daca e chiar iubire,sau e doar ceva trecator.
Oricum,eu poate vad lucrurile dintr-o perspectiva simpla,pentru ca am avut mereu sprijinul familiei mele,care intotdeauna m-a sustinut si a fost alaturi de mine,cand am plecata din tara nu am fost singura,si mi s-a spus mereu ca oriunde m-as duce,nu voi fi singura si poate acest lucru mi-a dat o anumita siguranta,poate acest lucru m-a facut sa am o viziune oarecum simpla asupra vietii,pentru ca normal ca totul se simplifica atunci cand ai alaturi de tine sprijinul persoanelor dragi.
Ana
ianuarie 24, 2012 @ 9:37 pm
@[b]Cricri[/b], pare dur mesajul tau, insa in realitate este un mesaj curat crestin. Strasnica bunica ai:). Pai daca toata lumea ar avea asa bunici, nu ar mai pleca nimeni din tara asta, dar nici nu am avea conducerea asta, caci atunci si actualul presedinte ar avea o bunica strasnica si ca atare ar trai ortodox (sic).
Doamne ajuta
Mitrof Corina-Mihaela
ianuarie 24, 2012 @ 10:45 pm
Eu as pleca oriunde pentru persoana iubita,consider ca dragostea e cel mai frumos lucru care i se poate intampla cuiva,asa ca daca intradevar exista DRAGOSTE se poate trece peste orice obstacol pe acest drum numnit viata pentru ca DRAGOSTEA NU CADE NICIODATA!!!
Ioana
ianuarie 29, 2012 @ 10:56 am
Fratilor, va o recomand din tot sufletul sa o faceti, DAR SA AVETI BINECUANTARE! Daca nu aveti binecuvantare, nimic nu o sa mearga asa cum trebuie. Sunt multe de spus.. dar in concluzie tot de aici vom pleca si tot aici vom ajunge. „la binecuvantare”!
Ionut Daniel Gondac
februarie 1, 2012 @ 2:54 pm
Greu de zis….:)
Cristina
februarie 15, 2012 @ 6:32 am
Doamne, ajuta!
Scuze ca nu am mai venit aici sa raspund, am citit din comentarii cumva ca mesajele mele au parut dure. Am uitat, cred, sa spun un lucru important, eu sunt plecata din tara, nu am plecat pentru vreo iubire, ci pentru profesie si acum ma simt cumva blocata aici, inchisa afara, ca in cantecul lui Tudor Gheorghe. Deci descrierea motivelor celor care parasesc tara ma include si comentariul meu era si un fel de autocritica. Totodata traiesc mereu cu frica sa nu se intample ceva cu ai mei, in trecut s-a intamplat, si eu fiind asa de departe, sa nu ii pot ajuta, sa nu fiu cu ei. Doamne, ajuta-ne!
@Lili, intr-adevar te banuiesc de mult romantism, dar asa eram si eu la varsta ta, nicio problema. : ) ba cred ca eram si mai si. Citisem toate romanele de jane austen, vazusem toate filmele ecranizare dupa acele romane. Uitandu-ma in urma, nu stiu cat mi-a folosit, parca mai mult mi-au facut rau, pentru ca mi-au creat asteptari false, si nu e bine sa traim in inchipuire. jane austen nu s-a maritat!: )
@ Albinuta, sunt de acord ca o femeie ar trebui sa isi urmeze sotul, daca acesta pleaca undeva departe, dar ma refeream in comentariul meu la faptul ca acum s-a generalizat plecarea tinerilor, si pare ca nimeni nu se mai gandeste ca are si datorii fata de parinti. Nu toti tinerii care pleaca, o fac pentru ca nu mai pot trai in Romania sau in orasul natal, ci si din multe alte motive, mai superficiale.
@Ana, intr-adevar am o bunica strasnica, si probabil ca mi-a spus atat de transant de ce pleaca lumea (a se citi ‘eu’ : ) in strainatate pentru ca ii este foarte dor de mine.
Ana
februarie 15, 2012 @ 9:26 am
Cricri, daca nu esti casatorita, si nu ai inca copiii, mergi langa bunica ta. Acolo e iubire multa si intelepciune tot la fel de multa. Asa ceva nu ai sa mai gasesti niciodata in viata.
Eliza 25
aprilie 18, 2012 @ 6:18 am
Buna ziua!Numele meu este Elisa. Eu sunt cu un baiat de 2 ani..De un an a plecat din tara si ne vedem de sarbatori si in concedii.Legatura am tinut-o mereu pe internet si la telefon,zilnic.Avem amandoi 25 de ani.( fiecare 🙂 🙂 )Eu am un serviciu aici,nu f bine platit( dar fac ceea ce imi place-contabilitate-),plus ca m-am inscris si la niste cursuri de experti contabili care dureaza 3 ani.mai am 2…Imi iubesc mult familia..prietenii..tara!IN toamna..trebuie sa ma decid daca ma mut acolo, si sa-mi las toata viata de aici.El lupta foarte mult ca noi sa ramanem impreuna. Am mute cunostiinte care ar pleca din tara imediat..insa pt .mine este cea mai grea hotarare,de a pleca..Nu stiu ce o sa fac.Sper ca Dumnezeu sa-mi deschida ochii si mintea..si sa fac o alegere pe care sa n-o regret.Doamne ajuta! Am invatat f f f f f multe de pe acest site!MUltumesc!
Claudiu Balan
aprilie 18, 2012 @ 7:14 am
Doamne ajuta Elisa!
Daca va iubiti mult si daca gandul va sta doar unul catre celalalt, trebuie sa va asezati in aceeasi tara amandoi. Acum numai Dumnezeu stie daca e mai bine in Romania sau e mai bine in strainatate!
Ai un duhovnic? Cere-i lui sfatul, pentru ca Dumnezeu te va ghida prin el, iti va da sfatul cel bun prin duhovnic.
Ma bucur ca reusiti sa va pastrati relatia desi sunteti foarte departe unul de celalalt.
Dumnezeu sa va ocroteasca!
Eliza 25
aprilie 19, 2012 @ 6:55 am
Multumesc pt raspuns!
Asta am de gand..sa ascult de duhovnic..cu ajutorul lui Dumnezeu!
Duhovnicul meu zice ca daca vrem o viata amandoi acolo..inainte de toate trebuie sa ne cununam (eu sunt virgina).E un pic dificil cu „conceptiile ” astea in ziua de azi.Mai ales pt baieti:) Daca ne iubim probabil asta ar trebui sa facem:) Oricum sunt dezorientata:) Iar daca ajungem sa ne casatorim probabil merita..si restul construim impreua..bineinteles..cu ajutorul lui Dumnezeu..ca altfel..eram pierduta demult!
Doamne ajuta si multumesc!
Anonim
august 2, 2012 @ 5:33 pm
Desi pt mine e un lucru dureros sa plec din tara mea,si sa fiu departe de toti cei dragi mie,as face lucrul asta doar pentru persoana care are sa-mi fie alaturi toata viata mea,adica cel care va fii sotul meu!