Skip to content

3 Comentarii

  1. silvia
    noiembrie 18, 2011 @ 11:35 am

    wow…. la fix a venit articolul asta pentru mine!

    Reply

  2. Dan Tudorache
    noiembrie 18, 2011 @ 3:05 pm

    Nu-ti face griji Silvia, e scris si pentru mine 🙂

    Reply

  3. Teodora
    iunie 16, 2012 @ 5:26 pm

    Cred că nu ne-am mai „sătura”de a face milostenie dacă am găsi și oameni în a căror existență să ne implicăm cu adevărat…adică nu numai să dăm câte 1 leu cerșetorilor în fiecare duminică la biserică sau celor de la supermarket,ci să găsim spre exemplu niște familii sărace pe care să le ajutăm – nu numai cu bani. Poate că uneori au nevoie de ceva medicamente, alteori de o hăinuță pt copii, alteori de alimente sau pur și simplu de încurajări, de o vorbă caldă. Ușor, ușor, îi putem chiar îndemna să se apropie de Dumnezeu. Dacă cineva este grav bolnav în familie, putem chema un părinte să-l spovedească – vă dați seama ce mare milostenie ar fi aceasta? Pe cât mai prețios este sufletul față de trup, pe atât mai mare este milostenia sufletească față de cea trupească! Dar totuși, pentru ca oamenii să fie receptivi la milostenia sufletească, trebuie să începem prin a le arăta bunăvoință, respect, dragoste, prin a-i ajuta cu bani, mâncare sau altele din cele ce au nevoie.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *