[Important] Păzeşte-ţi conştiinţa ta faţă de aproapele şi aşa te vei mântui

Marele Avva Pamvo, într-o discuție avută cu doi ucenici care îl întrebau dacă fac bine că unul postește și altul face milostenie,  le spune după câteva zile de tăcere un gând mare cât toată Evanghelia:

“…bune sunt faptele, dar de veţi păzi conştiinţa faţă de aproapele, aşa vă veţi mântui.”

Acesta avva Pamvo e cel despre care se spune în Pateric că:

1) A fost un om care se numea avva Pamvo şi despre acesta se povesteşte că trei ani a petrecut rugându-se la Dumnezeu şi zicând : să nu mă slăveşti pe pământ ! Şi atât l-a slăvit Dumnezeu încât nu putea cineva să se uite în faţa lui, de slava care o avea.

2) Se spunea despre avva Pamvo, că precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, când s-a slăvit faţa lui, aşa şi faţa lui avva Pamvo, ca fulgerul strălucea şi era ca un împărat şezând pe tron. De aceeaşi lucrare era şi avva Siluan şi avva Sisoe.

Unul din cei mai mari sfinţi ai Ortodoxiei ne dă o cale de mântuire neaşteptată la prima vedere şi auzire. El, marele ascet şi nevoitor, el care împreună cu cei din puştiul Egiptului mâncau rar şi foarte puţin, se rugau continuu pentru întreaga lume şi nu dormeau noaptea, dormeau pe un scăunel sau pe jos cât aţipeau câteva minute… te-ai fi aşteptat să dea drept cale principală trioul rugaciune-post-nevoință. Calea păzirii conştiinţei faţă de aproapele împlineşte întru totul toate poruncile Domnului Iisus Hristos căci este de fapt împlinirea poruncii de a iubi pe aproapele.

Ce înseamnă să-ţi păzeşti conştiinţa faţă de aproapele tău?

Înseamnă să fii mereu împăcat cu el sau în pace. Să poţi să dai ochii cu el oricând şi să nu te mustre conştiinţa pentru un rău pe care i l-ai făcut. Înseamnă să nu fugi de întâlnirea cu el, să-ţi fie drag sau măcar să nu-l judeci sau să-l ocărăşti în inima ta.

Câte situaţii întâlnim în viaţa de zi cu zi în care relaţia noastră cu aproapele intra în contradictoriu cu mândria noastră, cu patimile, cu dorinţele şi fuga noastră după plăceri! Şi de aici apar discuţii în contradictoriu, ironii, şicanări, sau poate chiar certuri, vorbe urâte, tulburare, acuze şi se ajunge uneori la violență sau chiar crimă. După o astfel de întâlnire vrei să te desparţi cât mai repede de cel care nu ţi-a fost pe plac. Şi pe viitor nu vei fi incatat să-l reîntâlneşti sau vei evita întâlnirea. Dar conştiinţa ta, adică vocea lui Dumnezeu din mintea ta, te va mustra căci ai încălcat porunca iubirii.

O vorbă tot a sfinţilor părinţi spune: „să nu apună soarele peste mânia voastră!’

De ce? Căci altfel pleacă Duhul Sfânt din inima ta pentru că ai mâhnit pe fratele tău, şi nu ai căutat împăcare. Împacă-te degrabă cu cel care te-a mâhnit, indiferent cine este de vină. Cere-ţi iertare! Cauta bună înţelegere şi pacea cu el chiar dacă nu s-a făcut dreptate.

E atât de bineplăcut Domnului să fim împăcaţi cu toţi oamenii, chiar dacă, presupunem prin absurd, că toţi sunt păcătoşi şi ţi-au greşit şi tu eşti sfânt şi nu le-a greşit niciodată. Dar gândul smerit ne spune invers.

Nu neglija relaţia cu aproapele tău, indiferent cine ar fi el, şi cât de depărtat sau apropiat ţi-ar fi. Repară ce ai greşit. Adu-ţi aminte ce oameni ai supărat. Sună-i, cauta împăcare, cere-ţi iertare, invită-l la o întâlnire. Pune pansament pe rănile ce le ai din trecutul relaţiilor cu alţii ce încă sângerează în inima ta… chiar dacă au trecut ani de zile de atunci. Repară-le! Asta înseamnă să ai conştiinţa împăcată faţă de aproapele.

Păstrează pacea cu toţi oamenii. Lasă de la tine! Acceptă să nu ai dreptate chiar dacă ai. Îndura şi taci din iubire faţă de Domnul nostru care a îndurat tăcut toată răutatea umanităţii pe cruce. E mai important sufletul aproapelui şi iubirea dintre voi decât propriile tale principii. Toate să le faci să-i câştigi dragostea aproapelui, mai puţin păcatul.

Nu lasa să treacă timp, după ce te-ai certat sau supărat cu aproapele tău, împacă-te degrabă. Şi, alt sfat exeptional din pateric: după ce te-ai certat nu evita să te întâlneşti cu el. Forţează-te să dai ochii cu el cât mai repede ca să nu se răcească dragostea dintre voi şi să refaci prietenia.

Dacă vei rămâne împăcat cu toţi oamenii, păstrând pacea, care e mai mare de 4 ori decât dreptatea, după cuvintele părintelui Arsenie Papacioc, atunci Duhul Domnului va sta mereu cu tine. Dumnezeu va sălăşlui în inima ta… El este izvorul iubirii şi al iertării. Lui trebuie să-i cerem puterea de a iubi şi de a rămâne împăcaţi cu toţii oamenii.

Conştiinţa ta dă mărturie despre sănătatea relaţiile pe care le ai cu apriapele tău. Dacă te temi să te întâlneşti cu cineva sau nu eviți să dai ochii cu el, înseamnă că acolo e o rană, e loc de împăcare, loc de a-ţi cere iertare, loc de iubire.

A-ţi păzi constiina faţă de aproapele înseamnă a împlini porunca iubirii de Dumnezeu şi de oameni.

Câte răni ai în inima ta? De câţi oameni ai fugit fără să te împaci? Pe câţi ai mâhnit şi supărat? Din aceste răni își prind rădăcinile alte boli ale sufletului, alte neputinte şi păcate. A te împăca cu aproapele tău înseamnă a-L lăsa pe Domnul să te vindece, înseamnă refacerea multor bube şi răni sufleteşti.

Relaţia cu aproapele tău este oglinda sănătăţii tale sufleteşti, ba mai mult e oglinda relaţiei tale cu Dumnezeu.

Câtă viaţa este în iubirea aproapelui!Cât Dumnezeu este în împăcarea cu oamenii!

Cere Domnului un gram de iubire și o fărâmă de putere de a ierta ca să vindeci relațiile cu toți oamenii din viața ta!

Smerește-te și îngăduie-i pe oameni lângă tine! Primește lângă tine și iartă și pe cel pe care n-ai vrea să-l ierți. Vorbește frumos cu toți, nu linguși, lasă mereu loc de bună ziua, vezi mai degrabă ce ai greșit și tu.

Pe mine Domnul Dumnezeu m-a învățat în viață să nu fiu aspru, să nu judec dur pe alții! M-a învățat să fiu mereu bun, deși nu sunt așa, să am răbdare, deși nu am mereu, să îngădui pe oameni așa cum sunt, deși eu nu-i îngădui pe toți.

Lasă-l pe Domnul să facă dreptate, tu păstrează dragostea cu aproapele tău.

Ține minte frate dragă, asta e regulă de aur: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți și ai împlinit Evanghelia, ai câștigat Împărăția!

Închei cu cuvintele Sfântului Părinte Ioan Iovan de la Recea, marele mărturisitor al lui Hristos în regimul comunist care zicea:

„Ce mare lucru este să ai conștiința curată la bătrânețe. E cea mai mare avere! Nimic nu se compară cu asta!”

Gândește-te bine… ce-ți spune conștiința? Ce persoane îți apar în gând față de care ai greșit și ai lăsat relația așa?

Cum să stea fiica supărată pe mamă sau fiul pe tată? Cum să țină supărare frate pe frate sau soră pe soră? Cum să stai supărat luni întregi sau poate chiar ani față de persoane din familia ta, față de prieteni, față de vecini și colegi? Cum să ceară un creștin iertare de la Domnul și mântuire, când el însuși nu vrea să ierte pe fratele lui de lângă el? Vezi pilda datornicului cu 10.000 de talanți căruia Domnul i-a iertat tot, iar el nu a iertat 100 de dinari.

Repară! Iartă! Îngăduie! Și primul care va resimți bucuria și vindecarea ești tu.

Relația cu aproapele tău îți va spune mereu cine ești! Acolo te vezi întru totul. Restul sunt doar impresii despre cine ești.

Autor: Claudiu Balan