Weekend Ernest Bernea (9-11 sept. 2016). Impresii și fotografii
Am rămas dator cu câteva gânduri despre sfârșitul nostru de săptămână de la Mănăstirea Casian în care am organizat o mini-tabără cu tema „Ernest Bernea și taina satului românesc„.
În primul rând mulțumim părintelui stareț Iustin Petre, care a binecuvântat întâlnirea noastră și ne-a primit cu drag, la fel și părinților din această mănăstire, care ne-au devenit prieteni, și care au participat alături de noi la sesiunile de discuții.
Scopul taberei a fost să aflăm mai multe despre viața omului Ernest Bernea, filosof, sociolog, etnograf, eseist, poet şi prozator și fost deţinut politic în regimul Carol al II-lea și în comunism, dar și despre vasta lui operă, care se află în curs de publicare. Ca invitat l-am avut pe domnul Daniel Mazilu, doctor în filozofie, absolvent de teologie și colaborator apropiat al Editurii Predania, unul dintre cei care s-au ocupat îndeaproape de publicarea scrierilor marelui filosof român.
Tema principală a fost cartea „Maramureșul, Țară Românescă” scrisă de Bernea, pe care am prefațat-o prin două filme de arhivă, unul din anii ‘60 realizat de americani despre țăranii din Maramureș și unul realizat de Dimitrie Gusti și echipa sa prin anul 1936. Prezentarea și discuțiile au decurs firesc și atrăgător după vizionarea fiecărui film, pentru că imaginile filmate cu câțiva zeci de ani în urmă ne introduceau oarecum în viața țăranului român, mult diferită de cea de astăzi. Am văzut cum muncea la câmp sau în gospodărie, cum se îmbrăca, cum își cosea hainele, cum mergea la biserică, cum se veselea în sărbători, cum își sărbătoria nunta și alte lucruri frumoase din viața țăranului român.
Iată ce concluziona Bernea despre țara Maramureșului:
„Ţara Maramureşului are o însemnătate deosebită pentru noi românii, însemnătate ce depăşeşte mult pe aceea a frumuseţilor şi bogăţiilor sale locale. E vorba tocmai de ceea ce aparţine Maramureşului şi nu mai e totuşi a lui ci a neamului întreg, e vorba de faptele semnificative ale istoriei locale care prin adâncimea şi cuprinsul lor simbolic au cucerit însuşirile veşniciei româneşti. Maramureşul e un cuib al neamului nostru. De aici din colinele şi munţii săi s-au ridicat voievozi întemeietori de ţară şi Neam. Pământul Maramureşului este vatră nu numai localnicilor ci tuturor românilor, nouă toţi care ne simțim din acelaş neam şi cu acelaş destin.
(…)
Maramureşul ne aparţine nu numai geografic şi etnic, dar şi moral, mai mult chiar decât alte ţinuturi pentru că pe el se sprijină fiinţa de totdeauna a neamului românesc.”
Pe lângă prezentările făcute cu drag de domnul Daniel Mazilu, am participat împreună la Sfânta Liturghie, am vizitat expoziția Regata Velierelor de la Constanța, am vizitat Mănăstirea Sfântul Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou, Peștera Sfântului Ioan Casian, Peștera Liliecilor, și în plus de asta ne-am bucurat de mese sănătoase gătite de de Paula și doamna Eftimia.
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)