Nu te sminti de propria ta frumusețe!

7

narcisismFrumusețea trupului și a chipului sunt daruri de la Dumnezeu, cu care ne înzestrează de la naștere, ca să ne folosim de ele în comuniunea cu oamenii, în vederea mântuirii. Cu darurile rânduite de pronia dumnezeiască nu trebuie să ne mândrim pentru că nu avem niciun merit să le fi primit, ci trebuie să dăm slavă Celui ce ni le-a dat. Din acest motiv, frumusețea trupului nu face nici ea excepție. Dacă avem un fizic armonios, plăcut vederii, trebuie doar să fim recunoscători celui Care ne-a dat darul, să-l respectăm folosindu-l doar așa cum l-a gândit Cel ce ni l-a dat: cu smerenie, pentru Slava lui Dumnezeu și pentru iubirea de oameni.

Repet, orice dar al lui Dumnezeu se păstrează și se dăruiește cu smerenie pentru folos sufletesc. Drept urmare, a-ți etala frumusețea trupului cu mândrie, e ca și cum un pictor s-ar lăuda continuu cât de bine știe să picteze sau un bun bucătar s-ar lăuda mereu cât de bună e mâncare pe care o gătește. Poate că au dreptate și pictorul și bucătarul, dar aroganța lor ne obosește și în final lasă un gust amar. Așa este și cu frumusețea trupului cu care ”defilăm” înaintea lui Dumnezeu. Când căutăm să ne punem ”în valoare” frumusețea, etalând-o ostentativ sau vulgar, atunci devenim aroganți înaintea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, care ”le stă’mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” își retrage harul de la noi, ca să vedem ce înseamnă căderea în ispită, iar prin cădere să ne smerim și să ne revenim în fire.

În zilele de astăzi, cu atâtea ispite și sminteli la fiecare pas, frumusețea trupului și a chipului sunt mai mult o povară. Peste tot se promovează cultul trupului: cum să-l răsfățăm, cum să-l dezvelim, cum să-i accentuăm carnalitatea. Însă cultul trupului, manifestat prin această grijă obsesivă față de trup, slăbește grija pentru suflet și astfel ne uscăm pe dinăuntru, rămânând doar cu un ambalaj frumos dar asemnănându-ne cu fariseii din vechime, cărora Mântuitorul Hristos le-a adresat cuvintele cele mai aspre: ”Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege” (Ev. Matei 23: 27-28)

Există totuși o explicație pentru care oamenii, și în special tinerii, se smintesc de propria lor înfățișare atât de mult în zilele noastre. Odată cu începerea maturizării care are loc la sfârșitul pubertății, trăsăturile trupul și ale chipului devin mai accentuate, mai bărbătești sau mai feminine, după caz. Trasformarea aceasta majoră, stârnește curiozitate față de noutatea adusă dar și admirație. Tânărul, deși tot el, vede că este totuși mai altfel. De aici, admirația de sine începe să intre în obicei, mai ales că mijloacele care să o susțină sunt la îndemână oricând, banala oglindă fiind la loc de cinste. De la admirație, începe ușor, ușor să se instaleze adulația și uite așa, odată adânciți în ispita admirării de sine, tinerii devin îndrăzneți, își etalează frumusețea fără pudoare, cu mândrie și ajung să-și dorească să guste din avantajele frumuseții trupești înainte de vreme căci schimbările hormonale de la pubertate îi destabilizează iar ei nu au înțelepciunea să depășească această perioadă. Nu conștientizează sărmanii că privirea și mai ales grija exagerată a trupului nasc dorință sexuală care nu le dă pace până ce nu este stinsă. Și cum nu cunosc rugăciunea și postul care alungă pofta, se aruncă în cercul vicios al desfrânării. Și uite așa, după cuvântul Scripturii, aruncă mărgăritarele la porci. Dar vina nu este numai a lor căci nici nu sunt ajutați de cei responsabili cu creșterea lor, ca să păstreze neîntinat darul frumuseții pe care l-a lăsat Dumnezeu în ei.

Din aceste motive zic ”Ferice de tinerii care sunt nevoiți să aibe pudoare din pricina unei frumuseți mai puțin căutate sau din pricina unor neajunsuri ale trupului: acnee, cicatrice, greutate corporală mare sau prea mică, etc”. Dacă ești tânăr(ă) și ai un neajuns al trupului, să știi că prin asta te păzește Dumnezeu de căderea în desfrânare. De rușine tu te ferești de ceilalți, iar ceilalți nu se grăbesc cu ”ofertele” pentru că nu sunt atrași de trupul tău dar asta te scapă ușor de ispita care duce la cădere. Tu însă fii fără grijă, dragostea trece peste toate neajunsurile, și cine te va iubi pentru ceea ce ești ca om întreg (trup și mai ale suflet), va vedea în neajunsul tău doar o particularitate care te face unic(ă). Și pentru fecioria ta, te va iubi mai mult, căci ți-ai dăruit totul, doar celui iubit.

Sfântul Ioan de Kronstadt, sfătuiește ca atunci ”când vezi o fată sau o femeie frumoasă, sau un tânăr frumos, îndreaptă-ți îndată gândul spre Frumusețea supremă a supremei sfințenii, Căreia i se datorează toate frumusețile cerești și pământești. Adică spre Dumnezeu. Dă-I slavă fiindcă face asemenea splendori din pământ. Minunează-te admirând în om frumusețea chipului lui Dumnezeu, care strălucește chiar în starea vătămată de păcat a făpturii noastre. Închipuiește-ți cum va arăta chipul nostru înălțat la starea de proslăvire, dacă ne vom dovedi vrednici de aceasta. Închipuiește-ți cum va fi arătând frumusețea sfinților, a îngerilor, a Maicii lui Dumnezeu; închipuiește-ți negrăita bunătate a feței lui Dumnezeu, pe care o vom vedea aievea. Nu te lăsa amăgit de frumusețea pământească, cea de carne și sânge. Pofta este plăcută, dar păcătoasă, corupătoare, potrivnică lui Dumnezeu. Nu-ți alipi inima de frumusețea fetelor și a femeilor, ci numai de Unul-Dumnezeu, Cel ce a creat toată frumusețea pentru slava Sa și spune: ”Mie a mă lipi de Dumnezeu este bine” (Psalmul 72:27), nu de frumusețea trupească cea trecătoare.”

Vă rog, cei care sunteți înzestrați cu acest dar, nu vă smintiți de frumusețea voastră ca să nu vă păgubiți sufletește și să nu smintiți și pe alții, adăugându-vă și mai multă pagubă sufletească. Nu vă faceți un idol din trup, nu-i dați tribut și mai ales nu-i dați fecioria voastră. Nu vă lăsați atenția răpită de lucruri trecătoare, ci lăsați-vă răpiți de atenția lui Dumnezeu cea netrecătoare.

(Dan)

(Visited 55 times, 1 visits today)